Aşa cum spuneam mai devreme, traseul
acelei drumeţii ne-a dus la Mânăstirea Dervent, unde sunt cele două cruci vindecătoare şi un izvor cu apă vindecîtoare.
Ce înseamnă cruci vindecătoare? Şi ce
înseamnă apă vindecătoare?
Crucile vindecătoare au două direcţii de
lucru: 1. au forma crucii, care este forma echilibrului şi cuprinde cele patru
elemente în structura sa – fiecare braţ al crucii reprezintă un element din
cele patru uzuale: pământ, apă, foc şi aer.
Dacă s-ar face prelungirea braţelor crucii, cu
o săgeată – fără vârf – formând semnul pe care noi astăzi îl cunoaştem ca
zvastica – ar simboliza mişcarea celor patru elemente – adică VIAŢA, nicidecum
un simbol al unei grupări distrugătoare. Naziştii au preluat o serie de
simboluri vechi, pentru a–şi potenţa acţiunile. Iar una dintre direcţiile în
care s-a dus nazismul, a fost căutarea sensului vieţii, descifrarea unor vechi
mistere, pentru că ei căutau... Graalul... căutau Nemurirea...
Deci, crucea este un simbol vechi de milenii, preluat de biserica creştină
datorită beneficităţii sale, ca o formă de îndemn pentru starea de sănătate şi
echilibru, chiar dacă nu se explica sensul;
ea reflectă şi legăturile carbonului, care chiar în cruce sunt, fiind
patru legături, aşezate la 90 de grade... căci carbonul este din grupa a patra
in tabelul lui Mendeleev, având patru covalenţe...
Iar carbonul stă la baza întregului viu
planetar... şi forma crucii reglează
legăturile carbonului în fiinţa noastră, optimizând unghiurile combinaţiilor
chimice din noi, deci aducând la starea iniţială, de sănătate, conform matricii
structurii noastre.
Orice cruce pe care o facem corect pe
noi ( atingând mijlocul frunţii, ombilicul şi umerii, formând cele două braţe
perpendiculare), are efect benefic asupra noastră, fiind în primul rând
spiritual.
De ce mai este vindecătoare o cruce?
Este vindecătoare când este însoţită de
energie benefică, de intenţia de bine,
atunci când ne facem cruce sau stăm în raza ei de acţiune. Acest lucru înseamnă
o energie direcţionată, informaţionalizată,
care se va suprapune peste propria noastră energie şi o va corecta.
Cum?
Fiind mai puternică, datorită formei ei
concentrate, în care se transmite esenţa tuturor celor patru elemente care o
compun, ea are o forţă energetică mai mare decât cea dezvoltată de structura
noastră, dacă nu lucrăm energetic cu alte tehnici în structura noastră, Deci,
pentru oricine şi orice, pământ, apă, plante, animale, oameni, crucea are o
mare beneficitate!
De aceea se recomanda să închinăm apa pe
care o bem! Putem închina şi apa cu care ne spălăm... şi hainele, mai ales dacă
sunt din fibră naturală... şi perna...
şi planta pe care o cultivăm, o putem închina si ea va prinde rădăcină,
că activăm principiile ei vitale... însăşi centrul nostru vital are ca bază
pătratul, care reflectă stabilitatea...
Deci, revenind la crucile di piatră,
care cres, de la Dervent, este vorba despre o energie a Vieţii, care animă
acest proces.
De altfel, la Costeştii de Vâlcea există
un muzeu în aer liber al trovanţilor – pietrele care cresc. E adevărat, formele
lor sunt ovoidale, parcă ar reproduce multiplicarea unei celule ou...
Creşterea unei pietre în forma crucii
are motivaţie de a fi aşa, deci un program informaţional... care este legat de
sacrificarea celor spânzuraţi pe cruci...
care au amprentat locul cu CREDINŢA lor, păstrată chiar şi în timpul torturii
şi a pedepsirii cu moartea...
Amprentele energetice pot fi foarte
puternice. Ele sunt o reflexie a energiei emanate într-un anumit loc. Cu cât
s-a degajat mai multă energie, şi amprenta este mai puternică –adică emite mai
puternic-, se simte că este acolo; şi al doilea efect, este că durează mai
mult.
Deci, ceea ce se emite la Dervent de
către crucile vindecătoare, este energia credinţei celor doi sacrificaţi,
energie care, prin forma crucii produce modificări benefice în organism, iar
prin energia emisă, produce conectarea celor care cred ferm (adică se
conectează cu credinţă, fără îndoală la ele, crezând sincer în procesul
vindecătii), se realizează conectarea celui de-al şaptelea centru energetic al
omului la energia Divină (acesta fiind centrul legăturii cu Dumnezeu).
Este bine să ştim că, atunci când apare
o problemă în viaţa noastră, noi suntem cei care trebuie să o rezolve. Pentru
că ea a apărut la noi tocmai ca să o rezolvăm! Deci noi, nu alţii!
În cazul apelării unei energii
exterioare nouă – un terapeut, un loc benefic, rugăciunea cuiva, toate ne
susţin să ne mobilizăm şi să dăm subconştientului nostru imboldul de vindecare.
Atunci când noi credem ferm în
vindecare, aceasta se realizează sigur! Pentru că suconştientul primeşte
convingerea noastră ca pe o comandă! Şi atunci el face totul pentru
vindecare!...
Spuneam şi despre apa vindecătoare.
Sunt două surse de vindecare în ea:
compoziţia ei chimică şi energia pe care o emană.
Compoziţia chimică se referă la
puritatea ei sau prezenţa unor agenţi de purificare, utili şi în organismul
nostru. Prin consumarea unei astfel de ape, se aduc factori benefici în
organism.
Al doilea motiv pentru care este
vindecătoare, este legat de faptul că apa este o mare purtătoare de informaţie.
Nu trebuie să vă mai povestesc eum pentru că sunt convinsă că ştiţi deja despre
experimentele lui Masaru Emoto, care a pozat cristalele de apă
informaţionalizată diferit şi a arătat că erau diferite (apa informaţionalizată
pozitiv, cu mesaje de iubire, de muzică clasică, de bincuvântare, când era
îngheţată, cristaliza în forme frumoase; în mod diferit, atunci când îi erau
transmise gânduri, cuvinte sau imagini urâte, negative, forma în care ingheţa
şi forma cristalele de gheaţă, reflecta tocmai ceva urât, negativ).
Deci, o apă care poartă informaţia unei
iubiri, cum este cea a iubirii pentru Dumnezeu, cum au avut cei care s-au lăsat
sacrificaţi, dar nu au renunţat la credinţa lor şi la iubirea lor pentru
Dumnezeu, este o apă vindecătoare, pentru că aduce în noi energia iubirii
sincere, puternice şi adevărate.
Nu doar sacrificiul produce apă
vindecătoare. Prezenţa într-un anumit loc a unei fiiţe încărcate de iubire,
amprentează locul cu energiqa iubirii şi generează efecte vindecătoare în omul
care primeşte iubirea din apă...
Iar iubirea... este un leac pentru
tare-tare multe afecţiuni!!! Chiar dacă pare greu de crezut!
De fapt, când omul se conectează la
iubire, dispare boala, dispar afecţiunile, dispare teama, dispar toate trăirile
negative...
...pur şi simplu pentru că aşa suntem
structuraţi: emoţiile negative sunt pe al treilea centru energetic; iubirea pe
al patrulea; când ne deconectăm de emoţiile negative în totalitate, ne conectăm
pe iubire, care e următorul nivel pe traseul evoluţiei; deci, afecţiunile
noastre reflectă lipsa de iubire... sau
lipsa de Dumnezeu, care este doar IUBIRE (trebuie să mai vorbim noi, ca să
înţelegem foarte clar acest lucru, dar care e chiar adevărat!!!)... la fel cum
întunericul este doar lipsa luminii...
Restrângând informaţia: problemele
noastre sunt generate de lipsa iubirii,
de lipsa iubirii de Dumnezeu, adică şi a iubirii scânteii divine din noi!
Dimensiunea a patra, în care intrăm după
21 decembrie, este ... dimensiunea Iubirii... cu alte cuvinte, lăsând în urmă
toate emoţiile negative, toate temerile şi suferinţele şi aducând în noi
iubirea, intrăm în dimensiunea a patra, dar şi ne eliberăm de probleme!
Uşor de spus! Dar nu la fel de uşor de
făcut...
Cum să lăsăm în urmă dimensiunea
suferinţei? Că ea defineşte existenţa noastră!... Ne defineşte pe noi!... Noi
nu ştim cum să trăim fără suferinţă,... fără probleme,... ar fi ca şi cum nu am
trăi,... ca şi cum am fi rupţi de realitate!...
Căci noi am fost formaţi să trăim în
3D!!!
Se pare că planul de a trece cu tot cu
fiinţe vii în dimensiunea a patra a planetei, nu este foarte vechi, pentru că
noi destul de târziu am primit aceste informaţii... de aceea noi nu suntem educaţi să trăim frumos...
ci să facem ceea ce trebuie!... Ce trebuie, ca normă socială... ce trebuie, ca
normă morală... ce trebuie din perspectivă
financiară,... profesională,... conjugală... din toate punctele de
vedere...
În mod real, nici măcar nu ar trebui să
gândim cu „trebuie”. Ar fi corect să-l înlocuim cu „ar fi bine” sau ceva
similar. „Trebuie” implică obligativitate. „Ar fi bine” lasă loc de decizie...
De altfel, una din lecţiile majore ale
tetradimensiunii este să învăţăm să luăm deciziile corecte...
Analiza modului în care am acţionat până
acum, ca indivizi, ca societate şi la nivel istorico –geografic, ne ajută să
înţelegem ce crează anumite atitudini
interioare şi exterioare, gândurile noastre, sentimentele noastre, concepţiile
noastre... ce dăm şi primim... căci a sosit timpul să primim foarte repede ceea
ce dăm... adică: dăm bine, primim bine; dăm altceva... acel altceva îl vom
primi... şi aceste energii încep să se manifeste, pentru că suntem într-o
perioadă în care coexistă dimensiunile 3 şi 4...
După Mânăstirea Dervent, unde fiecare
s-a putut ruga, s-a luat apă de la izvor, ne-am bucurat de prezenţa unui puiuţ
de căprioară, blând şi iubitor, care mânca iarbă din palmele copiilor, am
pornit spre Grota Sfântului Andrei, unde s-a format şi o mânăstire de călugări.
La fel ca şi Părintele Arsenie Boca şi
alţii care au trăit în singurătate şi în rugăciune, şi Sfântul Andrei a trăit
în grota ce-i poartă numele, un trai simplu material, dar îmbelşugat
sufleteşte.
Scopul lui era să transmită învăţătura
că există înviere; că oamenii pot să se schimbe în interiorul fiinţei lor şi să
spere în înviere. El a înţeles că oamenii au nevoie de informaţiile care nu mai
ajungeau la ei, de cunoaşterea christică, de sămânţa Binelui, Adevărului şi
Frumosului.
A venit într-o lume care era creştină
înainte de a creştina, se spune. Adică a
venit într-o lume în care învăţăturile zamolxiene se păstraseră şi se perpetuau
din generaţie în generaţie. Şi astăzi sunt multe care au ajuns la noi, prin
tradiţiile populare, nealterate, neîntrerupte, fără să fie distruse, căci erau
atât de natural integrate şi făceau parte din decorul firesc, încât
distrugătorii nu au înţeles că bogăţia se ascunde la vedere...
...aşa că nu au văzut-o, nu au
apreciat-o şi oricum, nu au înţeles-o...
...cel mai important este că nu au
distrus-o!!!...
Se
pare că cea mai puternică protecţie care se poate face, este să nu se
vadă un lucru!...
Spuneam despre o serie de locuri unice
pe care le avem şi despre care nu se ştie... nu ştiu românii... deşi sunt mulţi
di alte naţii care ştiu şi râvnesc... şi-au făcut-o de-a lungul secolelor de
atac şi jaf...
...şi totuşi...
...în ciuda multor urgisiri, sufletul
neamului nu a fost distrus...
...deşi e multă uitare... şi nevedere...
şi neauz... uneori o tragică lipsă de simţire... dar, în taina lor, în vremuri
seculare, ...atlanţii au trăit prin noi... şi pelasgii... şi tracii... şi
dacii... şi avem încă moştenirea lui Zamolxe...care ne ajută să trecem mai
departe... prin vremi...
Ar fi bine să ne însuşim Legile
Frumoase... şi să trăim frumos... înţelegând că încă nu ne ştim dimensiunile...
nici ale noastre, nici ale planetei pe care o locuim, nici ale universului care
ne găzduieşte...
Şi să reţinem că Binele este ceea ce
întreţine viaţa şi evoluţia, iar rău este ceea ce blochează viaţa şi evoluţia
sau duce la involuţie...
Deşi în mod absolut nu există bine şi
rău, acest criteriu, pe care şi eu l-am învăţat la cursurile de radiestezie, cu
mulţi ani în urmă, reprezintă o etalonare, care ne poate ajuta în luarea
deciziilor.
Tocmai am vizionat o reportaj despre
Apocalipsă: „Gata de Apocalipsă”, în emisiunea „În premieră”, realizată de
Carmen Avram, pe postul TV Antena 3.
Imagini de coşmar... lumea încă se mai
întreabă dacă vine Apocalipsa... unii îşi fac buncăre... alţii produc buncăre
şi fac din asta afacerea mileniului... căci sunt preţuri de sute de mii de
dolari... adică, aceeaşi variantă clasică a luptei pentru supravieţuire: scapă
cine poate1 Adică cine are 300.000 dolari sau milioane de dolari sau euro,
pentru a putea crea spaţii de supravieţuire...
Şi ceilalţi???...
Există gloanţe pentru ei, în opinia unui
american vigilent, care s-a gândit să se apere în felul acesta de ceilalţi
oameni...
Însă foarte important este: panica NU
este o soluţie, teama nu rezolvă nimic, ruperea de ceilalţi... în energia
Unimii... poate să însemne ruperea de viaţă...
Dar viaţa din 3 D nu e veşnică... iar
versiunea separării, care a funcţionat până acum pe Pământ nu va mai fi în
4D...
Dimensiunea a patra este tocmai cea care
generează energiile Unimii...
Oamenii care se gândesc că doar ei
trebuie să scape, chiar făcând rău celorlalţi... e discutabil dacă se vor putea
alimenta cu energia noului Pământ... cu energia Iubirii...
Pe de altă parte, fără o înţelepţire,
adică fără să simţim, nici doar cu cunoaştere nu suntem chiar pe drumul
luminos...
Şi, cel mai important este să aducem
lumină în sufletele noastre... şi să o păstrăm... Şi indiferent când se termină
acest drum al nostru, să trăim frumos, iar când e să plecăm, să încercăm s-o
facem frumos şi apoi ne vom putea întoarce tot aici...
După Grota Sf Andrei, am vizitat
Monumentul de la Adamclisi, unde ghidul locului ridica în slăvi cultura romană
şi prezenta monumentul ca fiind ridicat în cinstea lui Traian, în urma
cuceririi Daciei...
Mulţi cercetători sunt de părere că nu
era vorba despre un război daco-roman, ci despre o cu totul altă luptă, unde
dacii nu erau învinşi...
Mărturie sunt şi ţinuta şi armele... dar
se găsesc argumente... dacii erau goi,
iarna - pentru că au fost luaţi ca sclavi... şi multe altele, căci este
greu să renunţăm la ideile fixe, inoculate încă din copilărie şi să lăsăm
mintea liberă să gândească şi sufletul liber să simtă...
Un lucru bun este faptul că se
reconstituie, are îngrădire, pază... poate pentru că e în amintirea lui
Traian... tracul... nu cum e întâmplă, de pildă, cu vechea capitală dacică,
Sarmizegetusa Regia, care e în grija de suflet a cuiva care n-a uitat că e
dac... căci altfel, capitala regelui dac Decebal... încă nu e protejată... de
oamenii pezentului... cred că nu ar avea ce căuta obedienţa acolo... şi aşa, o
protejează mai bine străbunii...
Tot în stilul nostru caracteristic este
protejat şi ansamblul rupestru de la Basarabi, unde doar o faţadă gri, fără
geamuri, protejează un ansamblu vechi de mii de ani, aşezat pe câteva nivele,
nerestaurat,... doar început, ...dar neterminat..., nemarcat decât de un
indicator simplu, ...nepăzit, neghidat... necunoscut... ca multe alte locuri de
la noi... păzite de străbuni, să nu le vadă cei ce au uitat Binele...
Pentru fiecare obiectiv şi alte câteva
din apropiere, au existat teme făcute şi prezentate la microfon.
Pe drumul de întoarcere am avut discuţii
libere, pe teme esoterice, fiecare putând întreba ceea ce îl preocupa sau vroia
să afle... Surprinzător poate, dar majoritatea au simţit că li se adresează
subiectele discutate... pentru că sunt lucruri care ne frământă pe toţi...
chiar dacă nu ne exprimăm...
Drumeţiile acestea sunt locuri unde
putem fi noi înşine, fără cenzură, fără teamă, liberi, luminoşi, iubitori,
simţindu-ne bine cu ceilalţi, chiar dacă nu îi cunoaştem şi crescând cu fiecare
răspuns pe care îl primim...
Drumul nu se va termina în decembrie!...
Doar că trebie să învăţăm să mergem mai
departe...