Protecție străbună

Aşa cum spuneam mai devreme, traseul acelei drumeţii ne-a dus la Mânăstirea Dervent, unde sunt cele două cruci  vindecătoare şi un izvor cu apă vindecîtoare.

Ce înseamnă cruci vindecătoare? Şi ce înseamnă apă vindecătoare?

Crucile vindecătoare au două direcţii de lucru: 1. au forma crucii, care este forma echilibrului şi cuprinde cele patru elemente în structura sa – fiecare braţ al crucii reprezintă un element din cele patru uzuale: pământ, apă, foc şi aer.

 Dacă s-ar face prelungirea braţelor crucii, cu o săgeată – fără vârf – formând semnul pe care noi astăzi îl cunoaştem ca zvastica – ar simboliza mişcarea celor patru elemente – adică VIAŢA, nicidecum un simbol al unei grupări distrugătoare. Naziştii au preluat o serie de simboluri vechi, pentru a–şi potenţa acţiunile. Iar una dintre direcţiile în care s-a dus nazismul, a fost căutarea sensului vieţii, descifrarea unor vechi mistere, pentru că ei căutau... Graalul... căutau Nemurirea...

Deci, crucea este un  simbol vechi de milenii, preluat de biserica creştină datorită beneficităţii sale, ca o formă de îndemn pentru starea de sănătate şi echilibru, chiar dacă nu se explica sensul;  ea reflectă şi legăturile carbonului, care chiar în cruce sunt, fiind patru legături, aşezate la 90 de grade... căci carbonul este din grupa a patra in tabelul lui Mendeleev, având patru covalenţe...

Iar carbonul stă la baza întregului viu planetar... şi  forma crucii reglează legăturile carbonului în fiinţa noastră, optimizând unghiurile combinaţiilor chimice din noi, deci aducând la starea iniţială, de sănătate, conform matricii structurii noastre.

Orice cruce pe care o facem corect pe noi ( atingând mijlocul frunţii, ombilicul şi umerii, formând cele două braţe perpendiculare), are efect benefic asupra noastră, fiind în primul rând spiritual.

De ce mai este vindecătoare o cruce?

Este vindecătoare când este însoţită de energie benefică, de intenţia de bine, atunci când ne facem cruce sau stăm în raza ei de acţiune. Acest lucru înseamnă o energie direcţionată, informaţionalizată, care se va suprapune peste propria noastră energie şi o va corecta.

Cum?

 Fiind mai puternică, datorită formei ei concentrate, în care se transmite esenţa tuturor celor patru elemente care o compun, ea are o forţă energetică mai mare decât cea dezvoltată de structura noastră, dacă nu lucrăm energetic cu alte tehnici în structura noastră, Deci, pentru oricine şi orice, pământ, apă, plante, animale, oameni, crucea are o mare beneficitate!

De aceea se recomanda să închinăm apa pe care o bem! Putem închina şi apa cu care ne spălăm... şi hainele, mai ales dacă sunt din fibră naturală... şi perna...  şi planta pe care o cultivăm, o putem închina si ea va prinde rădăcină, că activăm principiile ei vitale... însăşi centrul nostru vital are ca bază pătratul, care reflectă stabilitatea...

Deci, revenind la crucile di piatră, care cres, de la Dervent, este vorba despre o energie a Vieţii, care animă acest proces.

De altfel, la Costeştii de Vâlcea există un muzeu în aer liber al trovanţilor – pietrele care cresc. E adevărat, formele lor sunt ovoidale, parcă ar reproduce multiplicarea unei celule ou...

Creşterea unei pietre în forma crucii are motivaţie de a fi aşa, deci un program informaţional... care este legat de sacrificarea celor spânzuraţi pe cruci... care au amprentat locul cu CREDINŢA lor, păstrată chiar şi în timpul torturii şi a pedepsirii cu moartea...

Amprentele energetice pot fi foarte puternice. Ele sunt o reflexie a energiei emanate într-un anumit loc. Cu cât s-a degajat mai multă energie, şi amprenta este mai puternică –adică emite mai puternic-, se simte că este acolo; şi al doilea efect, este că durează mai mult.

Deci, ceea ce se emite la Dervent de către crucile vindecătoare, este energia credinţei celor doi sacrificaţi, energie care, prin forma crucii produce modificări benefice în organism, iar prin energia emisă, produce conectarea celor care cred ferm (adică se conectează cu credinţă, fără îndoală la ele, crezând sincer în procesul vindecătii), se realizează conectarea celui de-al şaptelea centru energetic al omului la energia Divină (acesta fiind centrul legăturii cu Dumnezeu).

Este bine să ştim că, atunci când apare o problemă în viaţa noastră, noi suntem cei care trebuie să o rezolve. Pentru că ea a apărut la noi tocmai ca să o rezolvăm! Deci noi, nu alţii!

În cazul apelării unei energii exterioare nouă – un terapeut, un loc benefic, rugăciunea cuiva, toate ne susţin să ne mobilizăm şi să dăm subconştientului nostru imboldul de vindecare.

Atunci când noi credem ferm în vindecare, aceasta se realizează sigur! Pentru că suconştientul primeşte convingerea noastră ca pe o comandă! Şi atunci el face totul pentru vindecare!...

Spuneam şi despre apa vindecătoare.

Sunt două surse de vindecare în ea: compoziţia ei chimică şi energia pe care o emană.

Compoziţia chimică se referă la puritatea ei sau prezenţa unor agenţi de purificare, utili şi în organismul nostru. Prin consumarea unei astfel de ape, se aduc factori benefici în organism.

Al doilea motiv pentru care este vindecătoare, este legat de faptul că apa este o mare purtătoare de informaţie. Nu trebuie să vă mai povestesc eum pentru că sunt convinsă că ştiţi deja despre experimentele lui Masaru Emoto, care a pozat cristalele de apă informaţionalizată diferit şi a arătat că erau diferite (apa informaţionalizată pozitiv, cu mesaje de iubire, de muzică clasică, de bincuvântare, când era îngheţată, cristaliza în forme frumoase; în mod diferit, atunci când îi erau transmise gânduri, cuvinte sau imagini urâte, negative, forma în care ingheţa şi forma cristalele de gheaţă, reflecta tocmai ceva urât, negativ).

Deci, o apă care poartă informaţia unei iubiri, cum este cea a iubirii pentru Dumnezeu, cum au avut cei care s-au lăsat sacrificaţi, dar nu au renunţat la credinţa lor şi la iubirea lor pentru Dumnezeu, este o apă vindecătoare, pentru că aduce în noi energia iubirii sincere, puternice şi adevărate.

Nu doar sacrificiul produce apă vindecătoare. Prezenţa într-un anumit loc a unei fiiţe încărcate de iubire, amprentează locul cu energiqa iubirii şi generează efecte vindecătoare în omul care primeşte iubirea din apă...

Iar iubirea... este un leac pentru tare-tare multe afecţiuni!!! Chiar dacă pare greu de crezut!

De fapt, când omul se conectează la iubire, dispare boala, dispar afecţiunile, dispare teama, dispar toate trăirile negative...

...pur şi simplu pentru că aşa suntem structuraţi: emoţiile negative sunt pe al treilea centru energetic; iubirea pe al patrulea; când ne deconectăm de emoţiile negative în totalitate, ne conectăm pe iubire, care e următorul nivel pe traseul evoluţiei; deci, afecţiunile noastre reflectă lipsa  de iubire... sau lipsa de Dumnezeu, care este doar IUBIRE (trebuie să mai vorbim noi, ca să înţelegem foarte clar acest lucru, dar care e chiar adevărat!!!)... la fel cum întunericul este doar lipsa luminii...

Restrângând informaţia: problemele noastre sunt generate de  lipsa iubirii, de lipsa iubirii de Dumnezeu, adică şi a iubirii scânteii divine din noi!

Dimensiunea a patra, în care intrăm după 21 decembrie, este ... dimensiunea Iubirii... cu alte cuvinte, lăsând în urmă toate emoţiile negative, toate temerile şi suferinţele şi aducând în noi iubirea, intrăm în dimensiunea a patra, dar şi ne eliberăm de probleme!

Uşor de spus! Dar nu la fel de uşor de făcut...

Cum să lăsăm în urmă dimensiunea suferinţei? Că ea defineşte existenţa noastră!... Ne defineşte pe noi!... Noi nu ştim cum să trăim fără suferinţă,... fără probleme,... ar fi ca şi cum nu am trăi,... ca şi cum am fi rupţi de realitate!...

Căci noi am fost formaţi să trăim în 3D!!!

Se pare că planul de a trece cu tot cu fiinţe vii în dimensiunea a patra a planetei, nu este foarte vechi, pentru că noi destul de târziu am primit aceste informaţii... de aceea noi nu suntem educaţi să trăim frumos... ci să facem ceea ce trebuie!... Ce trebuie, ca normă socială... ce trebuie, ca normă morală... ce trebuie din perspectivă  financiară,... profesională,... conjugală... din toate punctele de vedere...

În mod real, nici măcar nu ar trebui să gândim cu „trebuie”. Ar fi corect să-l înlocuim cu „ar fi bine” sau ceva similar. „Trebuie” implică obligativitate. „Ar fi bine” lasă loc de decizie...

De altfel, una din lecţiile majore ale tetradimensiunii este să învăţăm să luăm deciziile corecte...

Analiza modului în care am acţionat până acum, ca indivizi, ca societate şi la nivel istorico –geografic, ne ajută să înţelegem ce crează  anumite atitudini interioare şi exterioare, gândurile noastre, sentimentele noastre, concepţiile noastre... ce dăm şi primim... căci a sosit timpul să primim foarte repede ceea ce dăm... adică: dăm bine, primim bine; dăm altceva... acel altceva îl vom primi... şi aceste energii încep să se manifeste, pentru că suntem într-o perioadă în care coexistă dimensiunile 3 şi 4...

După Mânăstirea Dervent, unde fiecare s-a putut ruga, s-a luat apă de la izvor, ne-am bucurat de prezenţa unui puiuţ de căprioară, blând şi iubitor, care mânca iarbă din palmele copiilor, am pornit spre Grota Sfântului Andrei, unde s-a format şi o mânăstire de călugări.

La fel ca şi Părintele Arsenie Boca şi alţii care au trăit în singurătate şi în rugăciune, şi Sfântul Andrei a trăit în grota ce-i poartă numele, un trai simplu material, dar îmbelşugat sufleteşte.

Scopul lui era să transmită învăţătura că există înviere; că oamenii pot să se schimbe în interiorul fiinţei lor şi să spere în înviere. El a înţeles că oamenii au nevoie de informaţiile care nu mai ajungeau la ei, de cunoaşterea christică, de sămânţa Binelui, Adevărului şi Frumosului.

A venit într-o lume care era creştină înainte de a  creştina, se spune. Adică a venit într-o lume în care învăţăturile zamolxiene se păstraseră şi se perpetuau din generaţie în generaţie. Şi astăzi sunt multe care au ajuns la noi, prin tradiţiile populare, nealterate, neîntrerupte, fără să fie distruse, căci erau atât de natural integrate şi făceau parte din decorul firesc, încât distrugătorii nu au înţeles că bogăţia se ascunde la vedere...

...aşa că nu au văzut-o, nu au apreciat-o şi oricum, nu au înţeles-o...

...cel mai important este că nu au distrus-o!!!...

Se  pare că cea mai puternică protecţie care se poate face, este să nu se vadă un lucru!...

Spuneam despre o serie de locuri unice pe care le avem şi despre care nu se ştie... nu ştiu românii... deşi sunt mulţi di alte naţii care ştiu şi râvnesc... şi-au făcut-o de-a lungul secolelor de atac şi jaf...

...şi totuşi...

...în ciuda multor urgisiri, sufletul neamului nu a fost distrus...

...deşi e multă uitare... şi nevedere... şi neauz... uneori o tragică lipsă de simţire... dar, în taina lor, în vremuri seculare, ...atlanţii au trăit prin noi... şi pelasgii... şi tracii... şi dacii... şi avem încă moştenirea lui Zamolxe...care ne ajută să trecem mai departe... prin vremi...

Ar fi bine să ne însuşim Legile Frumoase... şi să trăim frumos... înţelegând că încă nu ne ştim dimensiunile... nici ale noastre, nici ale planetei pe care o locuim, nici ale universului care ne găzduieşte...

Şi să reţinem că Binele este ceea ce întreţine viaţa şi evoluţia, iar rău este ceea ce blochează viaţa şi evoluţia sau duce la involuţie...

Deşi în mod absolut nu există bine şi rău, acest criteriu, pe care şi eu l-am învăţat la cursurile de radiestezie, cu mulţi ani în urmă, reprezintă o etalonare, care ne poate ajuta în luarea deciziilor.

Tocmai am vizionat o reportaj despre Apocalipsă: „Gata de Apocalipsă”, în emisiunea „În premieră”, realizată de Carmen Avram, pe postul TV Antena 3.

Imagini de coşmar... lumea încă se mai întreabă dacă vine Apocalipsa... unii îşi fac buncăre... alţii produc buncăre şi fac din asta afacerea mileniului... căci sunt preţuri de sute de mii de dolari... adică, aceeaşi variantă clasică a luptei pentru supravieţuire: scapă cine poate1 Adică cine are 300.000 dolari sau milioane de dolari sau euro, pentru a putea crea spaţii de supravieţuire...

Şi ceilalţi???...

Există gloanţe pentru ei, în opinia unui american vigilent, care s-a gândit să se apere în felul acesta de ceilalţi oameni...

Însă foarte important este: panica NU este o soluţie, teama nu rezolvă nimic, ruperea de ceilalţi... în energia Unimii... poate să însemne ruperea de viaţă...

Dar viaţa din 3 D nu e veşnică... iar versiunea separării, care a funcţionat până acum pe Pământ nu va mai fi în 4D...

Dimensiunea a patra este tocmai cea care generează energiile Unimii...

Oamenii care se gândesc că doar ei trebuie să scape, chiar făcând rău celorlalţi... e discutabil dacă se vor putea alimenta cu energia noului Pământ... cu energia Iubirii...

Pe de altă parte, fără o înţelepţire, adică fără să simţim, nici doar cu cunoaştere nu suntem chiar pe drumul luminos...

Şi, cel mai important este să aducem lumină în sufletele noastre... şi să o păstrăm... Şi indiferent când se termină acest drum al nostru, să trăim frumos, iar când e să plecăm, să încercăm s-o facem frumos şi apoi ne vom putea întoarce tot aici...

După Grota Sf Andrei, am vizitat Monumentul de la Adamclisi, unde ghidul locului ridica în slăvi cultura romană şi prezenta monumentul ca fiind ridicat în cinstea lui Traian, în urma cuceririi Daciei...

Mulţi cercetători sunt de părere că nu era vorba despre un război daco-roman, ci despre o cu totul altă luptă, unde dacii nu erau învinşi...

Mărturie sunt şi ţinuta şi armele... dar se găsesc argumente... dacii erau goi, iarna - pentru că au fost luaţi ca sclavi... şi multe altele, căci este greu să renunţăm la ideile fixe, inoculate încă din copilărie şi să lăsăm mintea liberă să gândească şi sufletul liber să simtă...

Un lucru bun este faptul că se reconstituie, are îngrădire, pază... poate pentru că e în amintirea lui Traian... tracul... nu cum e întâmplă, de pildă, cu vechea capitală dacică, Sarmizegetusa Regia, care e în grija de suflet a cuiva care n-a uitat că e dac... căci altfel, capitala regelui dac Decebal... încă nu e protejată... de oamenii pezentului... cred că nu ar avea ce căuta obedienţa acolo... şi aşa, o protejează mai bine străbunii...

Tot în stilul nostru caracteristic este protejat şi ansamblul rupestru de la Basarabi, unde doar o faţadă gri, fără geamuri, protejează un ansamblu vechi de mii de ani, aşezat pe câteva nivele, nerestaurat,... doar început, ...dar neterminat..., nemarcat decât de un indicator simplu, ...nepăzit, neghidat... necunoscut... ca multe alte locuri de la noi... păzite de străbuni, să nu le vadă cei ce au uitat Binele...

Pentru fiecare obiectiv şi alte câteva din apropiere, au existat teme făcute şi prezentate la microfon.

Pe drumul de întoarcere am avut discuţii libere, pe teme esoterice, fiecare putând întreba ceea ce îl preocupa sau vroia să afle... Surprinzător poate, dar majoritatea au simţit că li se adresează subiectele discutate... pentru că sunt lucruri care ne frământă pe toţi... chiar dacă nu ne exprimăm...

Drumeţiile acestea sunt locuri unde putem fi noi înşine, fără cenzură, fără teamă, liberi, luminoşi, iubitori, simţindu-ne bine cu ceilalţi, chiar dacă nu îi cunoaştem şi crescând cu fiecare răspuns pe care îl primim...

Drumul nu se va termina în decembrie!...

Doar că trebie să învăţăm să mergem mai departe...