Z I U A A T R E I A

Ziua a treia era dedicată Peşterii Ialomicioara. Legendele spun că aici s-au născut gemenii divini, Zamolxe şi sora sa.

Peştera este un loc de rugăciune unde mulţi oameni vin să-şi lanseze rugile către Divinitate şi străbuni.

Părintele Kalinic, stareţul mânăstirii, a ţinut slujba de Liturghie la biserica de la peşteră. Din nou, persoana rugată să ne anunţe a făcut cum a considerat. În peşteră puteam intra după liturghie. De altfel, promiseserăm părintelui stareţ că vom merge la liturghie... Unii au aşteptat în biserica schitului, alţii au auzit că e slujbă, nu casetă în biserica peşterii...

După Liturghie s-a intrat în peşteră... Am fost de multe ori în peşteră... Ca mulţi alţii, am un sentiment de „acasă” în peşteră. Chiar mi-e tare dragă această casă uriaşă de piatră, ce adăposteşte taine, unele demult uitate,... unele transmise peste veacuri... şi unele ce se trezesc acum din adormirea seculară sau multimilenară...

Pentru cine are ochi de văzut, pe pereţi sunt multe mesaje... iar în întregul inteior este o reţea uriaşă de fire luminoase multicolore, care se întrepătrund, comunică activ, îşi modifică traiectoria... ca şi cum receptează şi transmit o sumedenie de informaţii... despre ceea ce este deasupra şi despre ceea ce este dedesubt... istorie prezentă şi multimilenară... se ascunde în pietrele ei...

Pentru cine ştie să citească în piatră, rocile vorbesc... muntele povesteşte...

...doar noi, călători grăbiţi pe drumul vieţii citadine, uităm să relaxăm mersul prin aceste lăcaşuri de istorie mai veche decât dacă şi pelasgă... dar vibraţiile se simt doar atingând roca... şi mesajele rămân în palmă, ca amintire, să fie citit...

Sunt imagini care se succed cu repeziciune... despre oamenii care se refugiau aici... îmbrăcaţi cu  portul alb, îmbogăţit cu cusături şi având boccele în spinare... şi animale aduse degrabă în spaţiul generos de  la intrarea în peşteră...

Şi cum îşi aşterneau şi dormeau îngrămădiţi unii în alţii, să se încălzeacă... ...o mamă care-şi alăpta pruncul... alta care-l legăna încetişor, să adoarmă...

Un alt grupaj de imagini era despre luptători ce aduceau poveri... şi despre ascunzători şi tainiţe în care dispăreau...

Sunt multe de văzut în peşteră... putem să le citim... căci ele se deschid când suntem pregătiţi să le vedem...

Şi e atâta emanaţie de iubire în peşteră...

Acolo timpul se schimbă... Am stat odată, acum doi ani,  patruzeci de minute – după cum aveam să vedem pe ceas – de când am intrat şi până am ieşit, traversând toată peştera şi izvoarele şi Grota lui Decebal şi cea a Fecioarei Maria... şi făcând şi meditaţie sus, pe platou...

Am făcut şi acum meditaţie şi ni-i s-au alăturat doi tineri străini, care s-au bucurat să fie primiţi în grup... S-a revărsat o energie atât de vibrantă, încât mulţi aveau lacrimi în ochi sau pe obraji, copleşiţi de ceea ce simţeau... de ceea ce locul le-a permis să fie: să fie ei înşişi: coloane de lumină între Pământ şi Cer!...

Plecând de la Peşteă, mai aveam doar masa de prânz, festiv pregătită şi cu multă dragoste, după care ne despărţeam, fiecare pornind spre casă în ritmul lui... dintre care unii şi-au continuat drumeţia prin rugii cu mure şi zmeură...

Pentru mine a fost ... o umplere a sufletului, acest drum. Toate au fost aşezate aşa cum era cel mai firesc şi mai necesar... chiar şi interferenţele care au tot încercat bruiajele... nici măcar nu m-au mai supărat... le-am luat ca atare, că doar la toate drumeţiile de spiritualitate îşi cam bagă cineva coada... într-un fel sau altul... Şi, mai mult, le mulţumesc celor care au încercat sau au reuşit, conştient sau inconştient, să creeze probleme, căci ei au fost dascălii mei... şi, sincer, le datorez recunoştinţă!!!... îmi pare rău pentru ei că, pentru a repara nepriceperea mea, şi-au luat ei misiunea să mă trezească... emiţând unde energetice neplăcute... fapt pentru care au avut de făcut plăţi...

Evident, fiecare a avut de învăţat... şi a avut nevoie de anumite lecţii... de aceea ne-a rânduit Divinitatea să stăm în comunităţi, să învăţăm unii de la alţii, să fim oglinzi pentru lecţiile neînvăţate de ceilalţi... să corectăm toate programele incorecte din noi... să completăm toate golurile noastre...

Le-am fost recunoscătoare tuturor dragilor care au participat, cu frumuseţea sufletelor lor la tot ceea ce a fost de făcut şi la Focul Sacru, mai ales...

Şi le mulţumesc oamenilor minunaţi, care au fost gazdele noastre! Cu siguranţă, v-ar plăcea tuturor să-i cunoaşteţi! Sunt, cu adevărat, oameni minunaţi!

Ajunşi acasă, ne-am despărţit cu inimile cât universul...

Tare bogaţi în suflete...

Dar şi cu dorul unui nou drum, ce se apropia cu paşi repezi: tabăra de vară!

Ne revedem şi povestesc despre ea!

ZIUA A DOUA

Grupul a pornit spre Babe şi Sfinx, iar după câteva scurte povestiri despre ele, a continuat drumul spre Omu.

Am rămas în urmă. Şi acum, ca şi în majoritatea drumeţiilor spirituale, au existat interferenţe negative. S-au simţit din prima zi, de la pornirea din Bucureşti... S-au simţit pe drumul spre Cruce... Şi seara la meditaţie... Şi după... ca făţărnicie...Şi înainte de culcare, cu o tendinţă de a-mi scotoci prin minte... Şi prin critici despre gazdele noastre inimoase... Prin control... ...S-a simţit la Sfinx... Şi ştiam că vor continua pe drumul spre Omu... Surprinzător, o constatare neplăcută: o intenţie de a împiedica Focul Sacru... 

Am lăsat lucrurile să se deruleze, fără să rezonez.

După ce grupul a luat avans, împreună cu o bună prietenă, am rămas să lucrăm, dând sugestii de lucru unei alte bune prietene pentru ceea ce era de lucrat sus.

Dar ştiam că va trebui să lucrez de unde sunt, pentru că sus vor fi aceleaşi bruiaje.

 Sunt oameni care vor să-şi însuşească munca altora... sau să se folosească de rezultatele muncii altora... pentru cauze ascunse... pentru care încearcă să manipuleze... dar nu au puterea să spună Adevărul... chiar dacă sunt declaraţi oameni de spiritualitate... În mai toate grupurile sociale sunt şi alte culori aurice decât cele luminoase...

De altfel, după bruiajele nocturne, chiar şi după cele de la drumul spre Cruce, am înţeles că va trebui să evit anumite riscuri.

Am lucrat lângă o turmă de oi, pe ai cărei câini îi hrăniserăm şi se tolăniseră lângă noi. La adăpostul energiilor lor am putut să mă mişc destul de lejer în spaţiul subtil.

În acea zonă sunt monitorizate permanent – adică şi ziua şi noaptea; şi pe ploaie şi pe vânt; şi pe soare şi pe ninsoare -, toate energiile care se deplasează pe tot platoul Bucegilor, la Omu, la Peştera Ialomicioarei... De aceea este indicat să existe anumite protecţii astrale când se lucrează subtil în aceste zone...

Desigur, există şi protecţia străbunilor, care susţin întreaga reţea energetică construită cu milenii în urmă...

Sfinxul îşi deschidea poarta subtilă...

Erau în Consiliu Străbunii...

Erau adunaţi toţi cei care au transmis chemarea pentru Focul Sacru şi au făcut posibilă realizarea lui...

Deja se lucra insistent de aproape două luni, în care am pus împreună la punct detaliile desfăşurării fizice, dar şi subtile a Focului Sacru. Îmi arătaseră întreaga desfăşurare, având posibilitatea de a varia participarea la ritual, funcţie de structura grupului.

Aveam deja pregătite scheme cu multe combinaţii posibile, dar a fost necesar să schimb totul în ultimul moment.

Au fost aranjate fluxurile optime care să poarte în cele patru direcţii, precum şi în trecut şi-n viitor, în Pământ şi în Astral, în fizic şi în non-fizic mesajul Focului, implementat în fluxuri împreună cu membrii Consiliului. Nici eu nu ştiam toate informaţiile conţinute în mesaj. Unele le-am citit după luni de zile...

În plan subtil, străbunii creaseră deja Focul...

În planul fizic al locaţiei unde urma să fie făcut focul, era o problemă: urşii. Era teritoriul lor şi noaptea ieşeau după mâncare. La Foc nu ar fi venit, dar până la aprinderea lui şi după stingerea lui, până când ne retrăgeam la culcare... ar fi putut fi tentaţi...

A fost o problemă care m-a frământat toată perioada anterioară Focului. Am lucrat pe energia temerii de urşi atât a mea, cât şi a tuturor participanţilor ce vor fi acceptaţi de Foc... ...Căci Focul a ales! Chiar şi alegeri aparent ilogice... Dar fiecare lucru avea logica sa... Nu era neapărat cunoscută, dar asta este altceva...

Înainte de a părăsi Consiliul, am pus problema prezenţei urşilor, către care întrerupsesem fluxurile de legătură cu participanţii la Foc, ecranând întreaga poiană, pentru perioada Focului... Dar nu puteam risca vreo emanaţie de teamă, dacă cineva iniţia vreo discuţie despe urşi şi obiceiurile lor nocturne... Emanaţia de teamă atrage! Deci nu trebuiau să vină nicicum acolo.

Străbunii mi-au indicat să cer autorul Starostelui urşilor, ceea ce am şi făcut.

L-am rugat să vină în poiană. A venit. Mergea în două picioare. Era uriaş. De un brun foarte închis, spre negru. L-am salutat şi i-am vorbit cu tot respectul cuvenit unei Fiinţe... mai ales că era o fiinţă de un anumit rang... I-am povestit ceea ce doream să facem şi i-am cerut ajutorul, susţinerea. L-am rugat să nu lase niciun urs să se apropie de poiană, cât vom fi noi acolo...

Gestul pe care l-a făcut m-a emoţionat profund şi atunci şi ori de câte ori mi-i l-am amintit după aceea: şi-a unit labele din faţă ca pentru rugăciune, iar apoi şi-a plecat capul în semn de mulţumire. I-am răspuns în acelaşi fel, mulţumindu-i pentru ajutor. Telepatic, mi-a transmis: „Noi mulţumim! Şi suntem onoraţi că faceţi Focul Sacru!”

A transmis cu atâta simplitate, înţelepciune, sinceritate, respect şi din suflet aceste cuvinte, că şi acum mă emoţionează şi îmi umplu fiinţa...

Era un cuvânt dat. În lumea animală funcţiona ca un legământ de onoare. Ştiam că-l va respecta.

După ce am pus la punct ultimele detalii, am plecat energetic până la Omu. Am simţit energiile de bruiaj şi am început să protejez grupul, dar deja fuseseră lansate câteva energii nedorite. Le-am anihilat, am curăţat drumul şi am făcut protecţia pe grup.

Muntele Omu are o încărcătură energetică aparte. Aşa cum toată zona are...

Drumul spre Omu este ghidat de paznicii muntelui... odată lupi... acuma câini... care cunosc cărările, dar şi gândurile oamenilor... ştiu pe cine să conducă... şi unde... există o întreagă reţea de gânduri care se transmit de la unul la altul... în acest fel ştiu când trebuie să iasă în drum să ghideze... şi pe cine... sau pe cine să controleze...

Muntele este locuit de strămoşi... şi supravegheat de strămoşi... din invizibil...

În templele muntelui sunt primiţi doar cei vechi, bătrânii... Şi la Omu... şi la Sfinx... şi la Peştera...

Acolo se întâlnesc marile spirite, care veghează asupra plaiului românesc...

Împreună cu cei din Ceahlău şi din zona cetăţilor dacice de la Gradiştea Muncelului formează alte fitre de protecţie...

Dincolo de ceea ce se vede, este o lume magnifică, fascinantă, de culoare luminoasă şi vie... care ne aşteaptă şi pe noi să păşim în dimensiunile Creaţiei, alături de cei ajunşi acolo de secole sau milenii... şi care şi-au asumat grija pentru acest pământ, pe care trebuie să-l ducă întreg dincolo...

Am conectat întreaga reţea la Focul Sacru, astfel încât să funcţioneze ca şi cum ar fi fost făcut peste tot: şi la Omu... şi la Sfinx... şi la Peştera...

Nu era neapărată nevoie să ajung fizic la Omu... Am fost de multe ori şi cunoşteam zona... Chiar nu avea importanţă de unde mă lansam...

Importantă era dragostea de ţară şi respectul pentru pământul strămoşesc! Şi faptul că toate le făceam dăruind iubire oamenilor şi pământului... Aceasta era adevărata vrajă!!!... Iubirea... Căci ea încifra mistere... pe care le puteau descifra doar cei care aveau ... Iubire...

Am terminat ceea ce aveam de lucrat şi acolo, după care am revenit în fizic.

Aşteptam să coboare încă două prietene dragi, pe care le-am chemat înainte de a începe să lucrez energetic. Au ajuns exact în momentul în care trebuia să ne urcăm în telecabina care cobora.

La schit eram doar noi întoarse şi apoi a mai venit una dintre maşini. Ne-am apucat să pregătim pentru foc.

Creasem încă de dimineaţă spaţiu sacru în poieniţă, să-l vadă toate vieţuitoarele pădurii. În felul acesta le-am informat că nu au voie să intre în poieniţă.

În poieniţă am trasat în iarbă, din staniol semnul infinitului. (Am pus staniolul ca să trasăm conturul pe care vor fi aşezate lumânările candelă, dar şi să nu se ardă iarba sau eventualele lemnişoare uscate). În interiorul cercurilor am creat un spaţiu de iubire, înconjurat de spaţiul sacru.

Într-unul din cercuri aveau să stea oamenii, iar în celălalt erau pregătite lemnele pentru foc, aşezate în formă conică. Pe benzile de staniol am aşezat cele o sută de lumânări-căndeluţe. La daci cifra 10 avea mare importanţă. O sută era multiplicarea lui 10 cu el însuşi, amplificându-i puterea, la infinit (pentru care folosisem semnul infinitului).

Înspre cele două cercuri am aşezat un şir de şapte torţe, câţi centrii energetici avem activi în dimensiunea a treia, continuate cu trei felinare, având culorile drapelului naţional, dar şi ale canalelor energetice principale care parcurg corpul uman.

În dreptul fiecărei torţe am pus câte o ulcică de lut; în ele puseserăm elementele din care este compusă lumea noastră: în prima, pământ; într-a doua, apă; în a treia, miere, care dă energia focului viu din noi; în a patra, grâu, sămânţă a vieţii purtătoare de iubire, care se duce peste tot, ca vântul, ca aerul; acestea sunt elementele care compun viaţa fizică; una cu ulei sfinţit, una cu tămâie şi smirnă şi una cu un şnur de mărţişor, care vorbeşte despre fluxurile vitale ce dau viaţă omului: cel teluric, roşu, care vine din pământ şi susţine structura fizică şi cel astral, alb, care susţine structura spirituală.

La intersecţia celor două cercuri am săpat o gropiţă, în care urma să îngropăm trecutul şi să cultivăm viitorul. Aveam pregătite două piramide de lut, una albă şi una innegrită cu tăciuni.

Lângă gropiţă am pus două ulcioare, unul alb, care reflecta polaritatea masculină şi unul negru, expresie a polarităţii feminine; în cel alb am pus vin, băutura dacică, de culoarea sângelui, iar in cel negru, lapte îndulcit cu miere şi îmbogăţit cu grâu– expresie a laptelui matern, care hrăneşte viaţa, sub forma seminţelor, care primeau dulceaţa mierii, ca iubire şi vitalitate.

Am pus în jurul Focului, în cele patru direcţii cardinale, patru ulcioare – unul cu lemn, unul cu lână, unul cu metal, unul cu o mlădiţă de viţă de vie.

Erau parte integrantă din îndeletnicirile dacilor.

Am stropit piramida de lemne cu ulei lampant, pe toate părţile. Vroiam să se facă o ardere totală.

În întunericul nopţii ne-am adunat în poieniţă. Nu a reuşit toată lumea să vină.

Cele o sută de lumânărele punctau, ca nişte steluţe, conturul semnului de infinit. Spre zona de convergenţă a celor două cercuri, se răsuceau în fuioare luminile torţelor... iar în continuarea lor, aşezate în triunghi echilateral, cele trei candele  - albastră, galbenă şi roşie – marcau începutul fiinţei, triunghiul vieţii.

 Întreaga schemă era conţinătoarea unei palete extrem de încărcate de informaţii.

În variantele de lucru pe care mi le pregătisem, aveam calculat rolul fiecăruia, aşezarea în anumite locuri, implicarea în realizarea ritualului, ţinând cont de numărul participanţilor, de câte femei şi bărbaţi erau, de prezenţa copiilor, dar şi de nivelul de pregătire spirituală al participanţilor, care era destul de variat.

Deşi nu au venit toate persoanele din grupul nostru la Foc, cine a realizat bruiajele a venit.

Pe moment am abordat intuitiv altă variantă. I-am rugat pe toţi participanţi să se aşeze în trei cercuri concentrice, cu faţa spre exterior.

(Majoritatea persoanelor au o oarecare teamă să nu fie atacaţi noaptea pe la spate – care e zonă nevralgică -; presupuneam că erau şi persoane care ştiau despre urşi; deci o mare teamă în plus... De fapt, ştiam sigur că sunt şi persoane care ştiau de urşi... Aveam cu noi o vânătoare şi o soţie de vânător... ambele bune cunoscătoare ale obiceiurilor animalelor atât domestice, cât şi nedomesticite... Multă vreme m-am frământat în lunile de pregătiri, dacă să o rog pe prietena mea să-şi ia puşca cu ea... s-o avem acolo, pentru protecţie... în niciun caz pentru împuşcarea vreunui urs!!! Căci nu sunt de părere că avem dreptul de a lua o viaţă... Dar, la nevoie, s-ar fi putut trage în aer... Foarte mulţumită nu era nici de varianta de a speria animalele, mai ales că noi eram în habitatul lor...

De altfel, prezenţa unei puşti nu ar fi scăpat neobservată. Legal, cred că nici nu era voie cu o armă de foc acolo, fără să fie o acţiune organizată... Nu cunosc legislaţia, dar nici nu m-am interesat, căci frământările mele aveau un fond spiritual... şi psihologic... Prezenţa unei puşti stârnea curiozitatea şi dorinţa de a o folosi, mai ales în unii  băieţi şi bărbaţi... Tuturor probabil că le-ar fi creat sau amplificat teama de apariţia urşilor – ADICĂ: ar fi chemat urşii!!! Era o energie contrară pactului făcut cu starostele urşilor, dar ulterioară... deci, ar fi putut exista riscuri...DAR, major, puşca e o armă mortală... scădea vibraţia... enorm, căci se amplifica cu energia exponenţială a Focului...

În niciun chip nu vroiam să afectez în vreun fel vreo vieţuitoare a pădurii.

Dilemei mele i s-a răspuns cu sugestia să fac pactul cu starostele, căruia i-am mulţumit încă o dată când am început invocările. Acest pact asigura siguranţa deplină a tuturor).

Sugestia de a se sta cu faţa spre exterior, a fost dată pentru liniştea  psihică a celor care stăteau cu spatele la pădure.

La început, a fost o scurtă prezentare a ceea ce înseamnă Focul Sacru Dacic şi Românesc, la graniţa dintre planurile tri- şi tetradimensional, apoi o descriere a ceea ce presupunea ritualul.

Cineva îmi dăduse sfatul să invoc străbunii şi toate entităţile de lumină. Aceeaşi persoană a venit la Foc „ca să se mai distreze puţin”, după propriile afirmaţii.

„Distracţia” a venit foarte curând, după doar câteva săptămâni pentru această persoană şi cea cu care vorbea: fiecare a pierdut ceea ce avea mai drag, după frământări şi nereuşite... Am citit aceste lucruri în fluxuri, după nişte luni...

Nu-i critic şi nu îi judec. Îmi este milă de sufletele lor, pentru cât de puţină credinţă au putut avea, cu asemenea gânduri la Focul Sacru...

Şi poate... au şi alţi nevoie de această învăţătură... că nu a venit degeaba...

Pentru începerea ritualului, am rugat cu toţii spiritele străbunilor să vină, împreună cu toate fiinţele de lumină care vroiau, puteau şi trebuiau să vină.

Era nevoie de cererea noastră pentru ca străbunii să vină să ne ajute. Fiinţele de lumină vin doar chemate, nu nechemate. Şi ... era Timpul!...

Dar trebuia să înţelegem acest lucru... şi să lansăm chemarea...

Curgeau în şuvoaie de lumină, până au acoperit cerul poieniţei. Au încercat penetrarea şi altfel de entităţi, care au fost trimise ferm de acolo.

Au venit inclusiv spirite animale, care au făcut cerc de protecţie în jurul nostru.

Pentru realizarea ritualului am optat să fie doar o femeie şi un bărbat, exponenţi ai celor două principii, feminin şi masculin.

După chemarea străbunilor, ca să participe cu noi la Focul Sacru, am aprins rugul, care s-a ridicat cu vâlvătăi spre cer.

Era necesar ca acest Foc Sacru să purifice Omul.

Astfel că am aruncat în el conţinutul celor şapte ulcioare, care reprezentau structura fizică a Omului, teluricul,  aşa cum torţele o reprezentau pe cea energetică, astralul – spiritualul.

Apoi se cerea să fie purificat neamul Dac, devenit Român. Şi am aruncat în Foc conţinutul celorlalte patru ulcioare. La fiecare am spus semnificaţiile, abia apoi aruncam în Foc ce era în ulcele.

Lăsând Focul să ardă şi să purifice, am trecut la gropiţa unde trebuia îngropat Trecutul şi apoi cultivat Viitorul.

Trecutul era piramida alba, masculină, pe care am aşezat-o pe pământ cu vârful în sus, în accepţiune falică. Reprezenta dimensiunea a treia are se încheia, care rămânea în urmă şi era timpul să îngropăm trecutul, să ne eliberăm de ancorele materiale şi să ne detaşăm.

Deasupra, pe pământul aşezat cu palmele peste prima piramidă, a fost aşezată cea de-a doua, cea neagră, feminină, pusă cu vârful în jos,  anunţând venirea matriarhatului, aşa cum ştim din energiile venite acum pe Terra. Peste ea, izvor de iubire, au fost turnate vinul – sângele din care se plămădeşte viaţa – şi laptele cu miere şi grâu – hrana vieţii, sămânţă pentru Viitor.

Înainte de a acoperi în totalitate clepsidra formată din cele două piramide egale, echilibrate, a fost sădită mlădiţa de viţă-de-vie – îzvor de viaţă.

Tot ceea ce s-a făcut mi s-a spus să fac ş încă, după atâta timp, mai desluşesc o sumedenie de semnificaţii... Şi încă sunt tare multe nedesluşite...

Era necesar să stăm până la stingerea Focului. Dar şi ca Focul să ardă tot ceea ce trebuia să ardă.

Pregătisem farfurii mari de ceramică cu seminţe, covrigei şi biscuiţi şi le aşezasem pe mesele de picnic de la marginea poieniţei. Fiecare participant a primit în dar o ulcică de lut şi un mic ştergar. Aşezaţi pe băncile din jurul meselor, am depănat poveşti la o cană cu vin sau cu apă de izvor, urmărind ultimele scântei ale Focului...

După ce Focul s-a stins, s-a adus apă cu ulcioarele mai mari, trecând prin pădure, ca să aruncăm peste ultimele scântei.

S-a făcut curat în poiană şi, târziu în noapte ne-am dus să ne odihnim...

A L T R E I L E A D R U M ZIUA ÎNTÂI

Al treilea drum a fost în Bucegi şi a durat trei zile.

Am pornit de vineri dimineaţa. Coloana s-a format la Fântâna Mioriţa, ca de obicei, cu numere pe maşini şi respectând mersul în coloană, pentru că ne ajută să deprindem anumite obişnuinţe, de care este posibil să avem nevoie la un moment dat.

E foarte adevărat, am luat şi de pe drum câteva maşini, care s-au integrat foarte bine, dar au fost şi persoane care şi-au modificat traseul după bunul plac, s-au mai şi rătăcit, creând întârzieri ale coloanei. Era firesc, un grup heterogen, cu oameni care veneau prima oară într-o drumeţie de grup...

Nu sunt adepta comportamentului în uniformă!

Dar sunt momente sau situaţii în care nivelul de civilizaţie se regăseşte în respectarea celorlalţi. În cazul acesta, era un grup, care nu putea să respecte un program dacă cei aproape patruzeci de participanţi făceau fiecare ceea ce vroia...

Când este un concediu, fiecare face ce vrea, aşa cum se simte el bine. Fiind vorba de o drumeţie de spiritualitate, cu un program încărcat, aşa cum se întâmplă adesea, trebuie să apară şi persoane care încă sunt tributare principiului plăcerii, care gândesc şi acţionează pentru aici şi acum, nu se pot ancora în principiul realităţii, care postulează că nu se poate neapărat aici şi acum, ci că intervine autocontrolul, care ajută la gestionarea acestor stări.

Drumeţia din Bucegi a fost cel mai greu de organizat drum din acest an. A avut cel mai drastic triaj, dar au  rămas şi persoane care nu s-au înscris pe traseul spiritual, deşi aşa părea, ci au venit cu totul cu alte intenţii. Acesta şi este motivul lipsei de respect pentru grup şi regulile sale. Respect în primul rând pentru oameni...

Din fericire, experienţa dureroasă a taberei anului trecut, se pare că m-a călit oarecum. Din momentul în care am văzut nivelul şi intenţiile care nu aveau legătură cu drumeţia noastră, am lăsat persoanele să se manifeste cum doreau, nu am încercat nicio corecţie, dar am greşit ascultând unele sugestii, care au produs suferinţă unor oameni dragi mie şi mie, dar ştiu că s-a întâmplat aşa pentru că mai avem de învăţat.

Şi ştiu că fiecare, până la urmă, doarme aşa cum îşi aşterne. Nu are nimeni nevoie de corecţia mea, că, dacă cineva chiar vrea să-şi dea singur cu stângul în dreptul, este liber să o facă, pentru că altfel nu poate să-şi înveţe lecţiile.

De altfel, şi în spiritualitate, ca şi în toate domeniile, există diferite categorii de oameni. Unii chiar sunt sinceri şi manifestă dorinţă de bine, alţii, tributarii oportunismului, încearcă să speculeze cum pot acest domeniu, chiar să se distreze pe seama lui, chiar şi de un Foc Sacru...

Mă bucur că nu am avut şi nici nu am vreun resentiment faţă de cei în cauză. Accept normalitatea existenţei lor. Şi mai mult: mă bucur că anumite intenţii, nu chiar corecte şi nicidecum sincere, care vizează grupurile de spiritualitate, transpar din comportamentele ... neconforme cu acest traseu.

Şi, pentru că am spus tot ceea ce era neplăcut, ar fi cazul să ne bucurăm de frumuseţea şi integrările acelui drum, care nu a fost uşor pentru nimeni.

În timp, însă, ceea ce s-a acumulat, ceea ce s-a primit, efectele benefice ale acestei experienţe se vor face simţite. La mulţi, deja se simt. Fiecare primeşte după cum a gândit, vorbit, făcut.

Căci, aceea a fost intenţia sa,  la acest drum. Şi aceea primeşte.

Aşa cum am mai spus, ceea ce dăm, aceea primim şi este mult accelerat în această perioadă.

De aceea este important pentru fiecare dintre noi să lucreze cu sine, să fim atenţi dacă ceea ce facem este Bine (în favoarea vieţii şi evoluţiei) sau nu...

Prima zi a fost drumul la Crucea de pe Caraiman. Acolo vroiam să facem şi o meditaţie a eliminării fricilor.

Drumul până acolo a fost aşa cum îl ştiu cei care l-au parcurs, accesibil. Mai puţin o bucată, unde poteca este foarte îngustă şi sub ea se cască hăul... E locul de unde eu nu am putut înainta. Simţeam chemarea nenaturală a hăului... Deja spiritele care cheamă, din acele locuri, chemau... Şi doar eu ştiam ritualul Focului Sacru...

Aşa că, mult mai prudent era să nu risc...

Am făcut drumuri pe aceşti munţi, de ani de zile... am bătut multe cărări... Iar acum erau doar cărări adesea bătute până acum... De data aceasta, însă, era ceva mai special de făcut... pentru care trebuia să am grijă...

Fiecare a mers în ritmul sufletului lui... s-au făcut poze superbe, de la flori rare, la splendoarea peisajului... cu nota lui de forţă... de independenţă... dar şi de frumos, de iubire...

Pe versantul opus Caraimanului, încă mai dăinuia focul care a mistuit păduri de munţi sacri în această vară... Generalul Chelaru a spus că aceste focuri cereau Foc Sacru...

Sunt şi versiuni ale unor intervenţii ... în contra acestor Focuri Sacre... Cert este că ... focurile... mai mult sau mai puţin spontane... au fost doar în Munţii Sacri...

Cât încă eram cu toţii pe Caraiman, s-a întunecat foarte tare... Am hotărât întoarcerea... Iar după noi a venit şi ploaia... O ploaie rece de munte... mocănească... pătrunzătoare... Dar am mers cu bine înapoi şi am coborât cu telecabina, iar de acolo am luat maşinile până la schit, unde eram cazaţi.

Cu un duş fierbinte şi puţină odihnă, am putut să ne adunăm în sala de mese, care era potrivită şi pentru meditaţia noastră, să povestim şi să aruncăm temerile noastre în hăul Caraimanului, să se dezintegreze... iar noi să ne eliberăm de temeri... pentru că, ştim bine cu toţii, nu se poate trece cu teamă în următoarea dimensiune.

Era locul unde mi se arătase cu câteva luni înainte că trebuie să facem această meditaţie... şi că trebuie să facem această meditaţie... de aceea am şi integrat drumul spre Cruce... el are o semnificaţie profund esoterică... crucea reprezintă profunda integrare, armonizarea noastră  şi ascensiunea...

Nu era obligatoriu să fim la Cruce când meditam, dar era necesar ca fiecare să ştie locul la care să se racordeze pentru a realiza meditaţia...

Era necesară şi curăţarea zonei, oricum. Sunt locuri tare umblate... de toată lumea... văzută sau invizibilă... cu intenţii foarte diferite...

Acum, bănuiesc că toată lumea ştie că această zonă a Bucegilor este Sacră... nu doar pentru că sunt tunele subterane care merg în mai multe direcţii... şi din ţară şi din afară... sau că era locul unde se antrenau trupele de elită din vechime... nu doar că era mai dificil la munte... că mai erau şi alţi munţi, unde se puteau face antrenamente militare... doar că aici erau spaţiile de depozitare a marilor averi ale străbunilor... şi vorbim nu doar de aur şi argint... poate cel mai puţin de averile materiale... vorbim de marile învăţături spirituale... de Şcoala de Mistere Zamolxiană... de informaţii şi mai vechi, despre cei care au venit din cosmos şi au creat incinte intramontane, în care şi-au creat spaţiul de viaţă... Şi astăzi se mai văd urmele cosmodroamelor acoperite acum, unde aterizau colonizatorii din cosmos... Se pare că nu degeaba mai cade câte un elicopter militar... nu românesc... prin aceste zone... sau de ce apar soldaţi care împânzesc platoul Babelor... Ştiu multe taine Babele şi Sfinxul... Şi Crucea a-ngropat mistere... Şi Omu Sfânt ce priveghează locul, nu este întâmplător paznic peste zări bătrâne...

Acestea sunt locurile de poveste unde ne hotărâsem să facem Focul Sacru...

Prima zi s-a terminat în atmosferă de bucurie.

A doua zi, cea mai grea, presupunea  urcarea la Babe şi Sfinx, cu telecabina, de unde se mergea la Omu, iar coborârea se făcea pe jos, pe Obârşia Ialomiţei, făcând o buclă peste munţi... nu întâmplător, ci ca să se întoarcă energiile în noi, să ne potenţeze pentru Focul Sacru, care urma să fie făcut în acea noapte...

Dimineaţă a venit şi a doua parte a grupului, cei care nu putuseră să-şi ia liber de vineri, iar după micul dejun, copios şi plin de iubirea celor care l-au pregătit, am pornit la drum.

Am urcat iarăşi cu telecabina la Babe...

Îţi trebuie timp să stai în tăcere şi să admiri siluetele Babelor ... şi nu doar ale Babelor, căci nu sunt doar babe acolo... sunt şi principii masculine, care respectă proporţia binecunoscută de 3/1, între feminin şi masculin... sunt anumite aranjamente ale statuilor, bătute de vânturi şi ploi... dar necreate de ele... aşa cum s-ar putea crede... e un întreg ceremonial cosmogonic... o nuntire în Cer, ceea ce se întâmplă permanent acolo... şi a adăpostit adevărata moştenire, cea spirituală, de ochii întunecaţi... aşa cum sunt ascunse privirilor toate marile noastre moşteniri,... care sunt la vedere... dar nevăzute...

Să nu credeţi că nu au fost şi dintre cei care au vrut să le desţelenească pe babe... dar s-au ales nu doar cu moarte în chinuri, ci şi cu blesteme pe neam... cu grele blesteme... sunt şi greu de descifrat, dar cumplite când acţionează... pentru că cei care trebuie să afle informaţiile păzite de acesti paznici milenari, sunt lăsaţi să le afle... cei care însă nu sunt pregătiţi sau nu trebuie să le ştie, că le folosesc în scopuri malefice... se mai dezintegrează... unii chiar mai mult decât ar fi confortabil ca să mai poată să vină la o  nouă viaţă... Blestemul Carpaţilor există... la fel de puternic ca şi cel al faraonilor... şi nu poate fi desfăcut...

Aşa că, cel mai înţelept ar fi să stai la un taifas prietenesc cu Babele şi cu Sfinxul, geamănul celui egiptean, care ştiu poveştile multor trecători de prin  timpuri... Şi, nu este indicat să te crezi superior lor... să le priveşti ca pe nişte statui fără viaţă... că nu sunt aşa... ...e nevoie să creşti ca să le poţi asculta vorbirile... dar, dacă le vorbeşti cu drag, o poţi face, că îţi vor întoarce sentimentul... şi te vei simţi cu adevărat un om binecuvântat...

Dacă s-ar descoase întregul adevăr al Bucegilor, cred că s-ar putea umple miliarde de pagini cu tot ceea ce este acolo... dar încă n-am ajuns noi să citim miliarde de pagini... aşa că, tainele lui se vor revela atunci când noi vom fi pregătiţi... şi nu în lumea  3D, a luptei pentru putere, a iluziei şi deziluziei...

C E Î N S E A M N Ă D I M E NS I U N E A A P A T R A ?

      C E   Î N S E A M N Ă   D I M E NS I U N E A

                                  A    P A T R A  ?

Am mai vorbit noi câte puţin în articolele precedente dspre ce înseamnă dimensiunile.

Ne amintim şi de confuzia pe care o făceam majoritatea şi unii o mai fac, legat de dimensiunea  treia, care era considerată dimensiunea volumului, care are trei laturi – lungime, lăţime şi înălţime; cu alte cuvinte, a treia ar fi o dimensiune a spaţiului reprezentat prin volum.

În această optică, dimensiunea a patra ar fi fost obţinută prin alipirea timpului la volum, obţinând continuumul spaţiu – timp.

În dimensiunea a treia există şi timp şi este cel pe care îl cunoaştem noi ca având cele trei componente: trecut, prezent şi viitor.

Realitatea 3D a fost configurată într-un anumit fel, funcţie de posibilităţile noastre de înţelegere, chiar dacă adesea ne sunt depăşite de cadrul ambiental. De fapt, învăţăm gradual şi ne este arătat tot mai mult din Realitate pe măsură ce ni se deschid mintea şi sufletul.

De ce vorbim de dimensiunea  a treia şi nu de prima... de pildă?!!... şi cum au apărut ele?

Dimensiunea a treia este cea în care am experimentat noi până acum lecţiile de viaţă pe care le aveam de învăţat.

Prima dimensiune este cea a creaţiei, iar cea de-a doua a dezvoltării, a diversificării.

A treia dimensiune, creată de cel de-al treilea centru energetic este a lecţiilor de viaţă învăţate prin emoţii. Şi sunt sute de emoţii şi miliarde de forme de combinaţii ale lecţiilor specifice 3D.

Dimensiunea  a patra este o dimensiune interfaţă, între primele trei dimensiuni materiale şi următoarele trei, care sunt spirituale.Este o dimensiune a conştientizării şi iubirii necondiţionate.

De-a lungul perioadei 3D doar foarte puţini oameni au înţeles în profunzime programele existenţiale şi aceştia au fost, de regulă, învăţătorii care au venit din planuri superioare, s-au întrupat în formă umană şi ne-au transmis diverse învăţături, care să ne ghideze pe  calea evolutivă a existenţei.

Fără aceşti îndrumători este puţin probabil că reuşeam să ajungem la nivelul de acum, dacă nu ne-am fi autodistrus de mult...

De altfel, se simte aportul lor foarte generos din ultimii cinci sute de ani, de pe vremea Iluminismului, dar mai ales din ultima sută şi ceva de ani, de când a început revoluţia industrială şi a făcut progrese uluitoare în ultimii ani. Influenţa din exterior, atât ca învăţături practice, cât şi ca energii care produc efecte benefice în structurile noastre este din ce în ce mai puternică şi prezentă.

Este foarte adevărat, în ultimii ani s-a simţit foarte multă susţinere a laturii noastre umane, nu doar a sectoarelor tehnice. Aceasta a avut ca scop deschiderea noastră sufletească la noul val, la noua energie care a venit pe Pământ. Acest lucru era necesar pentru că entitatea Pământ, Mama Geea a evoluat pentru nivelul celei de-a patra dimensiuni a manifestării sale.

Este bine să înţelegem că şi planeta este o fiinţă, minunată şi plină de iubire şi de viaţă. Ea are, ca şi noi, centrii energetici care o fac să funcţioneze şi să poată evolua spre forme superioare.

Ca şi noi, care avem şi centrii inferiori şi cei superiori, dar şi interfaţa dintre ei, are şi planeta. Se pare că în lumea 3D putem utiliza doar şapte din cei treisprezece centri.

Ştim că fiecare centru energetic sau chakră, generează un câmp energetic sau biocâmp. Aceste biocâmpuri formează structura aurică. Ea se modifică funcţie de starea noastră de moment, de gânduri, trăiri, sentimente, fapte... de tot ceea ce procesăm şi emitem mai mult sau mai puţin.

Noi, oamenii avem şi centrii superiori activi, ca şi biocâmpurile emanate de ei. În zonele superioare se produc fenomene pe care încă nu le conştientizăm, ceea ce nu înseamnă că nu există, ci că nu suntem încă pregătiţi să le decelăm.

Noi avem trăiri, sentimente, concepte, filosofii, relaţionăm le nivel abstract cu viul planetar şi cu influenţele astrale... pentru că avem aceste chakre şi aceste biocâmpuri active. Altfel nu s-ar putea produce o seamă de procese, pe care acum începem să le înţelegem.

Ceea ce am experimentat în 3D a fost ca actori nemijlociţi, direct implicaţi în scenele de viaţă din care aveam de învăţat. Pentru că nu eram neapărat conştienţi de aceste roluri şi de faptul că jucăm nişte roluri, reacţiile noastre erau autentice, izvorâte din interiorul fiinţei noastre, care trăia lecţiile respective, nu doar le interpreta.

De câteva zeci de ani energiile care vin permanent spre Pământ ne ajută să vedem din ce în ce mai clar ceea ce avem de  făcut, care este programul de viaţă, Legităţile cosmice şi cum se aplică concret la condiţiile terestre.

Ce înseamnă dimensiunea a patra?

Schimbarea vibraţiei planetare şi umane, de fapt a întregului viu de pe Pământ;  nouă abordare a vieţii, gradual; se trece de la a privi în exterior la a privi înspre sine, la autoanaliză, la atitudine responsabilizantă, la schimbarea poziţiei faţă de posesie, mai ales materială; se modifică sensibil relaţiile interumane, creşte respectul reciproc şi comunicarea, întrajutorarea, munca în folosul comunităţii, dragostea şi grija pentru frumos, dar şi pentru viul din jur..., se modifică percepţia asupra mediului; natura este parte integrantă a vieţii şi viului, aşa cum este şi firesc şi este tratată ca atare; devenim conştienţi e lecţiile de viaţă pe care le avem de parcurs şi le integrăm cu iubire; se modifică ADN-ul, prin activarea catenelor inactive în 3D, creşte capacitatea cerebrală prin utilizarea a unei părţi suplimentare din creier, cresc capacităţile extrasensibile şi potenţialul energetic, ca şi funcţiunile noastre energetice şi psihomentale: telepatia, clarviziunea, aclarauzul, clarolfacţia, clarpercepţiile, clarsimţurile, uneori telekinezia, capacităţile inductive, lucrul cu energiile, direct şi la distanţă...

Dispar treptat: războaiele, bolile, băncile, banii, armamentul, medicamentele, conflictele, sărăcia, ierarhiile, discriminările... şi multe din paleta manifestărilor 3D.

Am încercat să punctez aspectele 4D, fără să fie vorba despre profeţii, ci despre programul de funcţionare izvorât dintr-al patrulea centru energetic.

Ce se întâmplă acum??

Planeta încă nu a trecut în 4D, dar o serie de oameni, da. Acest lucru a fost posibil pentru că vibraţiile ultimilor ani au fost în creştere continuă, ceea ce a permis o creştere energetică, o trezire şi o  evoluţie spirituală semnificativă.

În actualele condiţii, când energiile majoritare sunt cele de 3D, dacă vrem să trecem în 4D, nu mai primim chiar cadou noua dimensiune, ci avem de lucrat sistematic şi intens cu noi înşine, mai ales că ne desfăşurăm într-un cadru dimensional în care se manifestă ceea ce tindem să lăsăm în urmă; abia acum sunt adevăratele pietre de încercare ale evoluţiei, când mergem contra curentului, nu până în 21 decembrie 2012, când era o susţinere energetică intensă din exterior, pentru a ne facilita Trecerea. Acum am rămas pe cont propriu şi rezultatele sunt, în cea mai mare măsură,  după eforturile noastre. Desigur, avem protecţie Divină. Dar acum avem de lucrat insistent cu noi ca să dobândim în mod autentic profilul 4D. Iar lecţiile se succed adesea fără pauză, tocmai ca să nu picăm pe tânjeală.

Trecerea va putea fi oricând în următorii 2-3 ani... sau mai mult... atunci când este fluxul de Trecere şi noi ajungem la masa critică necesară susţinerii Trecerii planetei, astfel încât să trecem împreună cu ea.

Evident, planeta nu poate aştepta la infinit să ajungem noi la nivelul necesar pentru a primi graţia Trecerii împreună cu planeta.

Fluxurile specifice acestui moment, care au funcţionat pe celelalte planete care au trecut până acum în 4D, erau de final de civilizaţie, de trecere fără oameni, de regenerare planetară – care este musai necesară după  dezastrul produs de existenţa 3D, iar appoi de repopulare a planetei cu fiinţe din astral aflate la următorul nivel vibraţional, adică 5D. Interfaţa - 4D – era experimentată între lumi...

Cei care au ajuns la 4D, chiar dacă planeta va ajunge să treacă fără oameni aflaţi în planul fizic, vor aştepta în planul non-material până la stabilizarea planetară şi repopularea ei.

Cred că este foarte necesar să lucrăm cu noi. O putem face. Nu este nimeni obligat să o facă. Dar este bine să o facem. De data aceasta suntem pe cont propriu. Avem putinţa să ne stabilim destinul.

ACUM!!!

Nu mâine sau peste douăzeci de ani.

Noi hotărâm.

În ceea ce mă priveşte, continui cu dragoste activităţile pe care mi-i le-am asumat: voi scrie în continuare pe acest blog, vom relua traseul iniţiatic al taberei din vara lui 2012, cu foarte multe informaţii utile, dar şi frumoase; facem în continuare cursuri, grupuri, excursii, tabere... cărţi, lecturi, întâlniri, discuţii... tot ceea ce se poate pentru a ne ajuta unii pe alţii să urcăm acest Munte Meru... să ascensionăm pe drumul spiritualităţii umanităţii!...

Vă îmbrăţişez cu drag şi vă aştept cu sufletul deschis alături de noi, pentru viitorul nostru împreună, luminos şi frumos, în deplină armonie şi în prosperitate!

Flori Mateescu

D E C E M B R I E 2 0 1 2 - PARTEA A ŞAPTEA

       

Ar putea fi considerat tardiv acest articol. De ce tot Decembrie 2012?!

Pentru că au rămas semne de întrebare… pentru că au fost speranţe… pentru că au fost dezamăgiri… pentru că a existat derută… şi pentru că este bine să ştim pe unde ne aflăm acum… din paşii marelui dans cosmic…

Aşa cum am spus şi în articolul precedent, pentru data de 21 decembrie au existat aşteptări legate de Trecere… din partea unora – aşteptarea să se treacă; din partea majorităţii – aşteptarea să nu se treacă…

Ce însemna Trecerea?

În niciun caz sfârşitul lumii, aşa cum a fost mediatizat, cu sau fără bună-intenţie. Însemna şi înseamnă în continuare, mersul înainte, legic, al existenţei.

Aşa cum ne naştem, creştem, ne urmăm programul de viaţă şi apoi murim, ceea ce ştim cu toţii că se întâmplă în mod legic de mii de ani, şi această Trecere era şi este doar o etapă FIREASCĂ în evoluţie.

A ne opune unui astfel de traseu existenţial, este ca şi cum am face imposibilul, doar ca să nu creştem, ci să rămânem mereu copii… Şi să ne purtăm ca nişte copii...

Evident, împotrivirea din minţile şi sufletele oamenilor, nu vieţii I s-au opus, ci morţii! Media a propagat ideea sfârşitului lumii – nici mai mult, nici mai puţin decât sfârşitul lumii…

Or acest lucru este o invenţie cu care oamenii să poată fi manipulaţi.

În Apocalipsa Sf Ioan, este descrisă perioada de dinaintea venirii lui Iisus ca fiind extrem de frământată… acestea fiind semnele premergătoare Celei de-a doua Veniri Christice…

Ce rost ar avea ca omenirea să treacă prin toate chinurile, apoi să dispară, conform mediatizării că vine sfârşitul lumii, iar apoi Iisus să vină… pentru o lume dispărută?!... Că de venit, e clar că încă nu a venit…

Se spune că va veni cu sabia, să judece viii şi morţii…

Deci vine pentru o Judecată… E numită Judecata de Apoi…

Dar de ce pentru Judecată???

Ce înseamnă această Judecată???  În care va judeca viii şi morţii?

Înseamnă triajul necesar înaintea trecerii în următoarea dimensiune… e o … sortare, funcţie de vibraţia fiecăruia…

Adică, aşa cum am povestit noi în articolele precedente, fiecare spirit este direcţionat spre zona pentru care s-a pregătit… pentru care a muncit…

Unii oamenii s-au străduit foarte mult şi vibraţia lor a crescut foarte mult… posibil să meargă şi mai sus de dimensiunea a patra…

Alţi oameni au făcut eforturi maimult sau mai puţin  moderate, dar totuşi au lucrat cu ei înşişi, să ajungă la conştientizări şi să înceapă să se deprindă cu iubirea necondiţionată – ei au ajuns la nivelul vibraţional a dimensiunii a patra – unde vor Trece, în curând, dacă se ăstrează în aceşti parametrii…

Iar alţi oameni nu au conştientizat deloc momentul Trecerii şi nici nu au făcut şi nici nu fac nimic în această direcţie… Sunt cei care mai au lecţii de învăţat în planul 3D…

Şi, pentru ca tabloul să fie complet, mai există şi fiinţe care ştiau foarte clar despre momentul Trecerii, dar care s-au opus… şi vom vedea cum…

Pe lângă entităţile fizice (enumerate mai sus, au fost şi entităţi non-fizice, dintre care unele erau pentru Trecere şi o susţineau, iar altele – împotrivă şi luptau pentru împiedicarea ei).

O să facem o scurtă analiză a fiecărei categorii în parte şi a motivaţiilor avute în poziţia faţă de acest moment crucial al existenţei,  dar nu înainte de a ne lămuri la ce se referă timpul Judecăţii: “de Apoi”.

Judecata de Apoi este înţeleasă de toată lumea ca judecata finală.

Dar ea nu este o judecată a sfârşitului!

          Ea este o judecare – adică o punere în balanţă a faptelor bune, care înseamnă lecţii învăţate (ca la şcoală, când se dau FB-uri  (foarte bine) pentru lecţiile învăţate), dar şi a ceea ce se grupează sub denumirea de fapte rele (adică lecţiile învăţate incomplet sau deloc, notate şi la şcoală cu I, de la “insuficient”)…

La această judecată participă toate fiinţele, adică şi viii şi morţii… ceea ce înseamnă că sunt analizate, judecate toate spiritele, indifferent că sunt în trup sau nu… Să fie clar! Nu se judecă pământul în care este îngropat un om! Se judecă spiritul lui, adică i se face analiza faptelor!

Judecata este “de Apoi”, pentru că este la finalul unei dimensiuni!!!

O analogie foarte simplă ar fi compararea cu o şcoală: S-a terminat un ciclu de învăţământ, după care, pentru a trece la următorul trebuie dat un examen… care este o formă de triaj, de sortare a celor care sunt pregătiti cu un anumit bagaj informaţional să urmeze acea şcoală, de cei care nu sunt pregătiţi pentru ea, ci mai au de învăţat alte lecţii din materia parcursă, ca să poată merge mai departe.  

Vreau să mai semnalez că judecarea este a “(viilor şi a morţilor  deci a spiritelor fiinţelor care au trăit sau trăiesc pe Pământ), “ a căror împărăţie nu va avea sfârşit”!!! Se spune foarte clar că “împărăţia”, adică spaţiul de desfăşurare a vieţii – în trup sau fără, căci vorbim de vii şi morţi -, NU VA AVEA SFÂRŞIT!!!

Fără să am vreo intenţie de a judeca sau critic ape cineva, pentru că fiecare a făcut ceea ce a simţit şi putut, vreau doar să subliniez că mediatizarea “sfârşitului lumii” propovăduieşte exact pe dos faţă de mesajul biblic!

 Şi ştim cu toţii că există şi forţe întunecate, fizice şi non-fizice (căci n-am putea spune că există lumină, dacă n-am avea etalonul a ceea ce înseamnă lipsa ei – adică întunericul), care se străduie pentru direcţia opusă evoluţiei…

Acum: indiferent că am crezut sau nu că se va trece, că ne-am pregătit sau nu pentru aceasta, că am avut aşteptări sau nu, este bine să înţelegem nişte aspecte: spuneam în materialul anterior că, de regulă, sunt trei faze ale unei schimbări majore; în cazul Trecerii din 3D în 4D, se vorbeşte despre anii 2012, 2017 şi 2030. Există şi trei fluxuri potenţiale ale Trecerii.

Atenţie! Nu prezic un viitor nescris! Spun ce fluxuri energetice avem active acum.

A fost cel pentru decembrie 2012. Era cel mai ... să spunem mai uşor de trecut... pentru că ni se creaseră toate condiţiile... eram ajutaţi şi susţinuţi din plin... să primim un foarte mare DAR!!!

... pentru care nu eram încă pregătiţi... aşa cum au transmis şi Drunvalo, Sal Rachele, Remer Ra şi alţii...

S-a venit cu prea mult ajutor din afară ca să fie susţinută Trecerea...

Că au fost extratereştrii sau îngerii sau toate fiinţele de lumină,... că au fost energiile cosmice, conjugate şi cu cele telurice,... că au fost rugăciunile şi meditaţiile făcute pe tot globul de tot mai mulţi oameni,... toate au ajutat la creşterea vibraţiei Pământului!!!

DAR!!!

Pentru ca Pământul să poată trece în 4D, era necesară formarea unei mase critice (adică un minim necesar de energie emanată de oamenii doritori să treacă planeta în 4D), care să susţină eforturile planetei.

Şi atunci am fi putut primi acest dar!

Dezavantajul era că a fost şi un segment de creştere artificială a energiilor individuale, prin contagiune cu cele terestre, prin creşterea influenţelor din astral, direcţionate sau nu, cert este că nu a fost rezultatul muncii individuale cu sine, deci nu era o creştere autentică. Iar dacă se trecea, acele fiinţe ar fi fost primele victime din 4D, pentru că nu erau pregătite pentru noul nivel de învăţare.

Cum s-a ajuns să nu se formeze masa critică? , o să vorbim puţin mai jos, când vom face o scurtă analiză.

În continuare aş dori să prezint o scurtă analiză a poziţiei faţă de Trecere a diferitor categorii de oameni. Voi folosi o explicaţie pe care mi-a dat-o un prieten, dl G.G., pentru că este foarte elocventă. Domnia sa a făcut o listă cu categoriile care nu doreau Trecerea.

Fără să fie o acuză la adresa lor, pentru că atitudinea interioară reflectă nivelul de evoluţie şi nu are cum să fie toată lumea la acelaşi nivel, căci nu ar mai fi dinamică socială!!, o să enumăr ce era pe lista de care spuneam:

- producătorii de autoturisme convenţionale – e o industrie extrem de profitabilă, la nivel global; dar dacă s-ar orienta spre motoarele cu apă sau oricare dintre cele care folosesc alte tipuri de energie, ar putea produce autoturisme nepoluante şi aceste prototipuri există, unele de zeci de ani, dar producţia lor este blocată de marile concerne producătoare, deoarece ar însemna costuri enorme de reconfigurare a utilajelor industriale, pe de o parte, dar pe cealaltă parte, folosirea combustibililor nepoluanţi ar afecta financiar pe marii magnaţi ai petrolului; altfel, cred că ştim cu toţii că deja se cunosc tehnologiile de producere a mijloaelor de locomoţie care folosesc energia liberă din jur – ceea ce presupune că nu mai costă alimentarea cu combustibil, ca sursă de energie, dar şi că nu se mai epuizează o resursă a planetei, că nu se mai poluează, şi că ar creşte posibilităţile unui trai mai puţin costisitor (costurile vieţii în general s-ar modifica radical prin folosirea energiei libere, a cărei utilizare a propus-o Tesla acum un secol!!!...

Ca să nu mai spunem că viteza de deplasare cu ajutorul energiei libere ar creşte exponenţial, scurtând mai mult decât considerabil timpul de deplasare!

-                            industria petrolieră, care are o mare greutate în afacerile mondiale; chiar dacă este mult depăşită de tehnologia actuală, cei care ţin frâiele lumii se bazează pe acest pol al puterii lor, deci nu doresc o schimbare;

-                             

-                            industriile de armament şi tot ce ţine de zona militară – de fapt se creează şi se întreţin conflicte care să justifice necesitatea acestor domenii, dar să se şi consume produsele şi serviciile lor – şi se câştigă ENORM din asta, nu doar de acum, căci ştim cu toţii că, de-a lungul timpului, cei care au deţinut finanţele creeau conflicte la diferite nivele, cel mai profitabil, interstatale şi susţineau cu armament, împrumuturi şi  cele necesare, TOATE părţile beligerante!

-                            industria farmaceutică – una dintre cele mai profitabile la nivel mondial, despre care se ştie că produce medicamente care NU vindecă, ci întreţin dependenţa de medicaţie!!! Cred că oricine se uită la televizor, a sesizat frecvenţa reclamelor la medicamente: o reclamă la medicamente, o reclamă la altceva, o reclamă la medicamente, o reclamă la altceva... şi aşa câte un sfert de oră! De câteva ori în cursul unui film?!!!... costuri publicitare enorme, pe care nu le orientează nimeni spre susţinere socială, ci spre profit propriu!!!

-                            Industria alimentară – cu ceea ce se obişnuieşte prea frecvent – folosirea aditivilor alimentari nocivi, cel mai adesea cancerigeni! Şi ne mai întrebăm de ce clincile de oncologie sunt depăşite de numărul de bolnavi... de ce e o frecvenţă atât de mare a îmbolnăvirilor de forme tot mai variate de cancer şi decese din ce în ce mai multe...

A fost făcut un experiment, numit „cea de-a o suta maimuţă”. Unei maimuţe dintr-o zonă, î-a fost dat un cartof spălat să-l mănânce, în condiţiile în care ea se hrănea cu cartofi, dar pe care nu-i spăla în prealabil. Ea a constatat că sunt mai gustoşi spălaţi şi a înceut să-şi spele singură  cartofii înainte de a-i mânca. După ea s-au luat şi celelalte maimuţe din familiia ei... dar şi maimuţe care nu aveau nicio legătură şi nicio punte de comunicare cu lotul etalon... ceea ce înseamnă că aceste informaţii se transmit şi altfel decât direct.

Analog acestui experiment psihologic, s-a constatat că modificările apărută în structura sau funcţionarea unui grup de indivizi, tind să fie copiate, dacă sunt suficient de multe cazuri similare (ca să se formeze masa critică necesară pentru modificarea la nivel de specie).

În aceste condiţii, sunt estimări că în curând cancerul poate să se răspândească asemenea unei boli contagioase...

- marii comencianţi, care ar pierde din profit în condiţiile schimbării modului de viaţă al mulţimii... care este consumatoare de bunuri şi servicii...

-                            o mare parte din membrii bisericii, căci ar fi şi aici mari schimbări;

-                            sistemul bancar şi mă refer îndeosebi la cei care deţin 90% din finanţele lumii, nu la lucrătorii bancari, căci şi ei sunt ca şi noi dependenţi de un salariu, din care să trăiască şi, eventual, să-şi plătească creditele; marea majoritate a oamenilor a făcut cunoştinţă cu creditele şi ştie ce înseamnă aceasta!

-                            populaţia informată greşit, că este sfârşitul lumii, nu al unui mod de viaţă abuziv, nesănătos, care afectează grav atât planeta, cât şi întregul biosistem...

Lista putea continua. Dar acum fiecare poate s-o continue singur, căci a înţeles modul de abordare.

Dacă se pun şi cote procentuale, cam ce pondere are fiecare categorie la nivel global... (cum a făcut dl G.G.), s-ar ajunge la o concluzie deloc plăcută... cam 1 şi ceva% din populaţia planetară îşi dorea Trecerea...

Cred că asupra acestui subiect este foarte important să medităm...

În următorul articol vom vorbi despre ce înseamnă 4D, ca modalitate de existenţă, cât şi despre fluxurile de acum şi ce presupun ele.

Vă aştept cu drag,

Flori Mateescu