Deja multă lume cunoaşte termenul
Ho’oponopono.
Este vorba despre o tehnică hawaiană
deosebit de frumoasă şi de complexă. A fost răspândită de doctorul Hew Len,
care a tratat pacienţii periculoşi internaţi într-o aripă a unui spital de psihiatrie,
cu această tehnică, fără ca măcar să-i vadă direct.
Pentru ce care doresc să se informeze,
există materiale pe net despre această tehnică, dar şi cursuri, care se ţin şi
la noi în ţară. Eu nu am făcut cursurile, dar recunosc sincer că am primit un
suport de curs, pe care încă nu am apucat să-l citesc.
Ceea ce vă voi reda mai jos, este ceea
ce am înţeles eu despre tehnica aceasta, (citind de pe net), având o bază de
cunoaştere a anatomiei energetice, dar şi a celei psihice, (referindu-ne la
psihicul integral, cu noţiuni care încă nu sunt abordate de psihologia
contemporană).
Deci: ceea ce cunoaşte majoritatea
persoanelor care au luat contact cu tehnica aceasta, sunt cei patru paşi de
realizare a sa: „Îmi pare rău”,
„Iartă-mă”, „Mulţumesc” şi „Te iubesc”.
Atunci când este integrat mesajul complet al
acestei comunicări, când se cunoaşte şi starea specifică pe care trebuie s-o aibă persoana care o face
(de fapt, e bine să o aibă, nu trebuie s-o aibă; dar efectele
ţin major de starea din momentul acestei ... rugăciuni de iertare), este
suficient să fie folosite aceste formule prescurtate.
Formulele întregi ne ajută, însă, să
înţelegem exact ceea ce spunem. În acest fel, conştientizând despre ce este
vorba, facem rugăciunile foarte clare şi foarte sincere.
Acum, nici doar cunoaşterea formulelor
întregi nu este suficientă.
Este imperios necesară înţelegerea
conţinutului lor şi, conectat cu aceasta, înţelegerea a ceea ce facem (pentru
că există o mecanică energetică şi una psihică dinamizate de această rugăciune).
Aşa cum vom vedea, în urma acestor
rugăciuni, în cele două planuri se produc modificări.
Pentu ca efectul să fie maxim benefic,
vom învăţa şi care sunt condiţiile cerute pentru realizarea tehnicii.
Formulele întregi, în esenţă, sunt
următoarele:
„Îmi pare rău – pentru ceea ce a fost în mine şi a creat
situaţia aceasta”;
„Iartă-mă - pentru suferinţa creată”;
„Mulţumesc – că ai acceptat să vii la întâlnirea cu mine şi să
mă ajuţi să învăţ lecţia aceasta”;
„Te iubesc (Iubesc Divinitatea din tine)”.
În momentul în care înţelegem
semnificaţia acestor mesaje, putem să şi fim sinceri atunci când le emitem.
Altfel, putem să ne creăm voliţional o
stare de emisie benefică, de iubire şi să le rostim cu o emisie mai puternică şi mai ales, din profunzime.
Se produc efecte pentru segmentul vizat,
dar nu se produc conştientizările care duc la învăţarea lecţiilor de viaţă şi a
dinamicii evenimentelor din viaţa noastră.
Când înţelegem întregul mesaj al acestui
ritual, deprindem mai uşor legităţile care ne guvernează viaţa.
Aşadar, să facem analiza fiecăruia din
cele patru mesaje.
1.Îmi
pare rău
Îmi pare rău – pentru ceea ce a fost în mine şi a creat situaţia
aceasta...
Ca să ne poată fi foarte clar, vom
analiza mesajul fiecărui segment.
Îmi pare rău – reprezintă o acţiune de
recunoaştere a ceva negativ existent în noi sau făcut de noi, care reprezintă
sursa situaţiei neplăcute create. Starea generată în noi la emanarea părerii de
rău, este cea care facilitează ştergerea informaţiei bazale, care a produs suferinţa
în discuţie.
Acest lucru este posibil pentru că
emanaţia care însoţeşte enunţul generează doi vectori, două direcţii de
propagare a energiei: una pe orizontală, spre interlocutor, cu care stabilim o
conexiune ancoră – ne legăm de el; pe această direcţie se şterge
informaţia negativă susţinută de energia
dintre noi şi celălalt – adică se produce o curăţare a karmei de relaţie dintre
noi şi cealaltă persoană; formula scurtă şi chiar şi cea întreagă, dacă nu este
făcută conştientizarea, lucrează pe karma de relaţie; a doua direcţie este pe
verticală, în interiorul fiinţei noastre, pe un traseu descendent, care
ţinteşte Infraconştientul
nostru, unde această energie vectorială
umple golul lecţiei noastre neînvăţate...
Prin conştientizare, aceasta devine o
lecţie învăţată şi va fi transferată
într-un fişier, care se va arhiva. Nemaiavând energia golului, care trage în
jos, putem continua evoluţia...
De ce Infraconştientul?
În el se află matricea noastră
energetică, sursa bazală a programului după care funcţionăm.
Adică... ...ar fi mult de explicat aici
cum se formează această rezervă informaţională. Explicaţia se regăseşte
detaliată în cărţile trecute.
Pe scurt, după moarte, tot ceea ce a
fost experimentat de-a lungul vieţii, nu se pierde, ci se transferă în spiritul
nostru, prin impresionare vibraţională (care cuprinde imagine, culoare, sunet,
parfum, stare, mişcare...), respectiv informaţii care reflectă nivelul nostru
de experimentare.
Aceste informaţii se păstrează în
structura subtilă a spiritului, în timpul petrecut între vieţi în spaţiul
astral; la venirea într-o nouă viaţă, din spirit se reconfigurează chakrele,
care sunt matrici informaţionale pentru fiecare nivel vibraţional al fiinţei
noastre. (De exemplu: prima chakra, Muladhara, numită chakra „rădăcină”, de
culoare roşie – care este culoarea cu cea mai joasă vibraţie), conţine
programul bazal de formare a structurii fizice, matricea structurii speciei, preluată ca informaţie genetică de la
antecesori, în primul rând de la părinţi;
tot aici se găseşte şi programul pentru ceea ce avem de făcut.
Muladhara coordonează Infraconştientul.
Încerc să nu creez confuzie, dar se
cuvine să fac o completare legată de Inconştient, al doilea nivel al
psihicului, căruia i se va adresa al doilea mesaj al rugăciunii.
Dacă în Infraconştient se găseşte programul genetic, care răspunde
de ceea
ce suntem (în cazul nostru indivizi umani) şi ce facem – respectiv programul nostru de viaţă, în cea de-a doua
chakra, care coordonează al doilea nivel psihic, Inconştientul, se
găsesc informaţiile despre cum suntem şi cum facem, aceasta
reprezentând o formulă individuală, doar a noastră. Este matricea
noastră individuală, cea care ne dă unicitatea.
Programarea individuală este cea care marchează modificările
din ADN, funcţie de achiziţiile noastre experimentale.
Cunoaştem cu toţii schema evoluţiei
umane, de la omul primitiv la omul actual.
Aceasta reprezintă o schemă individuală
de evoluţie.
Trecerea la mersul exclusiv biped (prin
scurtarea braţelor) e o achiziţie.
Modificarea formei cutiei craniene,
pentru a permite activitatea cerebrală din ce în ce mai intensă, e tot o achiziţie.
Modificarea graduală a oaselor
degetelor, de la forma iniţială, cu degete mai scurte, mai groase, mai
butucănoase, la degetele subţiri şi
lungi, reprezintă tot o achiziţie.
Şi aşa mai departe...
Aceste informaţii sunt înscrise în ADN
şi se modifică în funcţie de ... achiziţiile noastre. (Deja sunt cunoscute
rezultatele fizicii cuantice, care aplicată asupra geneticii, a ajutat la demonstrarea
faptului că ADN-ul se
modifică, funcţie de experienţele noastre – adică: se rescrie).
Ne învăţăm lecţia, în noi se produce o
structurare; nu o învăţăm sau nu total, rămân nişte goluri informaţionale, în
zona vechilor structuri, care nu se modifică, dacă nu am adus răspunsul corect
la provocările vieţii.
Programele din ADN nu se referă doar la
partea fizică, ci şi la cea psihică.
O anumită configuraţie fizică reflectă o
anumită configuraţie psihică. Şi acestea sunt studii efectuate încă din antichitate...
Privind fruntea omului din faţa noastră,
putem să-i apreciem nivelul de inteligenţă; privindu-i buzele – cât e de blând;
privindu-i degetele – cât e de delicat... etc. Întreaga lui structură
reprezintă o proiecţie a ... interiorului lui... pentru că, atât fizicul, cât
şi psihicul, sunt configurate după MATRICEA
existentă în el... (în spiritul lui, între vieţi, apoi desfăşurat în
chakrele lui, când se formează noua structură, la venirea la viaţă...).
Întregul program al structurii fizice şi
psihice se regăseşte în chakra Muladhara, cea roşie... care conţine şi
programul psihic al Infraconştientului...
Şi acum am ajuns la ceea ce ne interesa
(după doar o scurtă prezentare!!!)...
În Infraconştient se găseşte „...ceea ce
a fost în mine şi a creat situaţia aceasta”... adică o lecţie învăţată parţial
sau deloc, aşezată pe o structură a golului, adică –având o lipsă de energie şi
informaţie, motiv pentru care sensul de rotaţie a energiei din zonă este de
atragere a energiei similare cu cea din zonă, pentru a chema lecţiile
neînvăţate să fie reexperimentate.
Aşa se face că, în structura noastră
sunt mereu înscrise lecţiile neînvăţate din zonă... şi acolo găsim ce lecţii
avem de învăţat... şi aceste informaţii ne ghidează fără greş spre ceea ce avem
noi de învăţat, nu altcineva!..
Şi acum am ajuns la atingerea lecţiei de
către vectorul „Îmi pare rău”!...
„Ceea ce a fost în mine” e acel gol cu
care am atras persoana din faţa mea, cu care am experimentat lecţia de care
vorbim!...
...Dar am atras o anume persoană... cu
care eram într-o relaţie karmică... şi care a acceptat experienţa pe care am
trăit-o împreună (la venirea la viaţă, chiar dacă era o experienţă neplăcută!)
–„situaţia aceasta”...
Cu alte cuvinte, ne pare rău că aveam
golul, adică lecţia neînvăţată şi pe care o traversăm ca s-o învăţăm... „Îmi pare rău că nu mi-am învăţat lecţia”...
şi că trebuit să ne întâlnim ca să repet
eu lecţia, s-o învăţ...
Sau... dacă îmi învăţam lecţia, noi nu
mai treceam acum prin această situaţie... neplăcută...
Dar... „Dă, Doamne, mintea românului,
cea de pe urmă!”... adică înţelepciunea... că, dacă aveam înţelepciune, învăţam
lecţia şi acum ne întâlneam pentru lucruri frumoase, constructive şi
benefice!...
Acum am înţeles cu toţii cum este cu
lecţiile neînvăţate; că revin, până când le învăţăm; cum revin – atrase de
vortexul golului din noi, pe vibraţia lecţiei respective; de ce revin: că nu
putem merge mai departe, dacă nu învăţăm lecţiile (ca şi cum nu am absolvi un
an şcolar şi nu putem trece mai departe, în următorul an şcolar)...
...Şi am înţeles că primul mesaj
reglează energiile Infraconştientului!...
...şi putem merge mai departe cu analiza
noastră...
2.Iartă-mă
„Iartă-mă – pentru suferinţa creată”
La fel ca şi primul mesaj şi acesta are
efecte de curăţare energetică.
El este o urmare firească a primului
mesaj: îmi pare rău,... iartă-mă... conştientizez greşeala mea, cât şi faptul
că a produs o suferinţă în celălalt... în esenţă, ar fi: „Iartă-mă că te-am
făcut să suferi, pentru că eu nu mi-am învăţat lecţia!...” (Evident, se referă
la partea mea de lecţie neînvăţată; este posibil însă, şi ca celălalt să nu fi
fost cel mai bun partener de învăţare, în acel moment... sunt mulţi factori
care pot împiedica învăţarea unei lecţii...)
De altfel, poate fi şi o lecţie la prima
încercare... Oricum, pentru a fi învăţată trebuie trecut un travaliu... făcut
un efort... că şi să învăţăm tabla înmulţirii presupune un efort!...
Ceea ce a fost în partenerul de lecţie,
a fost fluxul acestei conexiuni pentru lecţia de învăţat, flux care emitea
anumite semnale în viaţa lui, chiar dacă inconştiente... pentru că acestea sunt
gestionate de nivelul Inconştientului din psihicul nostru. Aceste semnale nu au
fost, de regulă, cele mai confortabile, mai plăcute pentru el, ci se traduceau
prin stări de nelinişte, de agitaţie, de nemulţumire... care sugerau că trebuie
făcut ceva,... că trebuie găsită sursa lor... lucru care se întâmpla când se
producea întâlnirea cu posesorul lecţiei şi, mai ales când se realiza
conectarea pe fluxul lecţiei... evident, derularea lecţiei nu însemna cele mai
fericite momente... ci, uneori, poate cele mai nefericite...
Acelaşi lucru se întâmpla şi celui care
avea de învăţat lecţia, dar, era problema lui, nu a celuilalt...
Practic, şi celălalt avea partea lui de
învăţătură... să spunem – modalitatea de a-l ajuta pe cel în cauză să-şi înveţe
lecţia... (teoretic, el trebuia să aibă deja lecţia respectivă învăţată, măcar
până la un anumit nivel, ca să poată să vină în sprijinul celui care avea de
învăţat şi să-l ajute în mod real să înveţe...
E ceea ce ni se întâmplă tuturor:
învăţăm o lecţie şi apoi o predăm mai departe... Aşa cum am spus,
inconştient... Adică nu suntem chiar conştienţi de toate lecţiile pe care le
avem de învăţat,... sau când le-am terminat de învăţat în totalitate,... sau ce
putem transmite mai departe şi ce nu...
Asta pentru că, în planul 3D,
experimentăm prin emoţie... nu prin conştientizare... care produce o
obiectivare a noastră în raport cu situaţiile şi ne dă posibilitatea să învăţăm
din analiză şi conştientizare, fără să mai fie neapărat necesară experienţa
practică...
Ca şi primul mesaj şi acesta generează
nişte vectori energetici. „Iartă-mă” se duce pe orizontală spre celălalt, descărcând
energia negativă de suport pentru legătura karmică dintre cei doi (sau chiar şi
mai mulţi, dar trebuie lucrat cu toţi atunci)... El nu are de umplut un gol, ci
de întrerupt fluxul de învăţare pe care îl emitea spre mine, cel care aveam de
învăţat...
El era un dătător de ajutor, iar eu un
primitor de ajutor...
În Infraconştient avea matrice de
învăţător, în raport cu mine, pentru lecţia respectivă... aceasta funcţiona ca
program de structurare a lui pentru calitatea de învăţător al meu, în cazul
respectivei lecţii...
Când se învăţa lecţia, înceta şi
programul matriceal de învăţător (în raport cu mine şi pentru acea lecţie;
putea fi învăţător pentru mai mulţi şi pentru mai multe lecţii; cele neînvăţate, nerezolvate, nu se închideau,
nu se arhivau... pur şi simplu pentru că nu erau terminate... deci, trebuiau să
se deruleze, la un moment dat.
Pentru că Dumnezeu şi Creaţia Sa,
Universul, nu fac lucruri degeaba, la fiecare dintre noi se închidea structura
matriceală a situaţiei, atunci când problema era rezolvată şi era găsită soluţia finală corectă şi
completă!...
Deosebit de Infraconştient, în
Inconştient era deja fluxul de dinamizare, de mişcare către ţintă... Ţinta era
lecţia... iar unul avea rolul de învăţător şi celălalt de ucenic...
Şi pentru un învăţător de şcoală este
dificil să-i înveţe pe copii literele şi cifrele... Şi totuşi, o face!...
Pentru că este rolul pe care şi-i l-a asumat... direcţia pentru care s-a
format...
Fluxul emitent al „învăţătorului” e în
Inconştientul lui, iar fluxul meu primitor, în Inconştientul meu... Fluxul lui
are sensul de rotaţie dextrogir, centrifug, de fugă de centru, adică de
dăruire... Fluxul meu era levogir, centripet, de aducere la centru a lecţiei şi
soluţiior ei...
Cel de-al doilea mesaj, „Iartă-mă – pentru
suferinţa creată”, întrerupe aceste două fluxuri, la învăţarea lecţiei; şi,
odată cu ele, şi legătura karmică dintre participanţii la lecţie...
3.
„Mulţumesc”
„Mulţumesc - că ai acceptat să vii la întâlnirea cu mine şi să
mă ajuţi să învăţ lecţia aceasta”
Cel de-al treilea mesaj aduce în
discuţie însuşi rolul partenerului de lecţie, reflectat în gestul lui generos,
de a ne ajuta să învăţăm...
Fie că este o legătură karmică – care
obligă la întâlnire şi rezolvarea problemelor, fie că este vorba e un învăţător
care vine în ajutor, el acceptă acest rol înainte de venirea la viaţa în care se va rezolva lecţia...
Acest mesaj se adresează celui de-al
treilea nivel psihic, al Subconştientului, fiind coordonat ce chakra Manipura,
cea care generează câmpul emoţional.
Traversarea lecţiei, înseamnă
experimentare prin emoţie. Practic, creatorul acestui ritual de iertare a ştiut
că al treilea nivel este al emoţiei, aşa cum bine a ştiut şi că nu este
suficient să ne cerem iertare, ci trebuie să conştientizăm că motivul pentru
care cerem iertare, exista în noi...
Forma lungă a mesajului este foarte
explicită: celălalt a acceptat să vină la întâlnirea cu noi... De ce? Să ne
ajute să învăţăm lecţia!...
Cum funcţionează acest lucru?
Înainte de a veni la viaţă, cei doi
participanţi la lecţie trebuie să-şi dea acordul pentru a participa la
derularea ei, fiecare cu calitatea sa (ca învăţător sau discipol).
Se poate întâmpla ca cei care vin să ne
ajute să fie oamenii cei mai dragi nouă; ei chiar vin cu dorinţa de a ne ajuta
să creştem... chiar dacă în decursul experienţei am putea să-i considerăm cei
mai mari duşmani,... oamenii care ne produc cele mai mari suferinţe... cei pe
care n-am fi vrut să-i vedem niciodată... pentru că ei vin în faţa noastră ca
nişte oglinzi ale imperfecţiunilor noastre...
Ei au fluxul emitent şi noi pe cel
receptor... căci altfel nu am rezona la vibraţia lecţiei şi unii şi alţii...
Deci, chiar dacă aparent sunt oamenii
care ne fac mult rău sau zile grele, sunt cei cărora trebuie să le mulţumim
pentru că ne susţin în demersul nostru inconştient de învăţare...
Fluxul emanat de mesajul nostru este de
recunoştinţă pentru celălalt şi anulează fluxurile vechi, care conţineau
aproape întotdeauna gânduri negative vis-a-vis de celălalt.
„...lecţia aceasta” generează vectorul
vertical, care identifică lecţia din Subconştient.
Conştientizarea, acceptarea şi
recunoştinţa presupun asumarea şi învăţarea lecţiei şi duc la închiderea
fişierului din Subconştient, la ambii participanţi. (evident, la mine, care mulţumesc,
se produce conştientizat acest lucru, la celălalt neconştientizat neapărat,
ţinând cont că întregul ritual este doar o practică a mea, care mă adresez
virtual celuilalt, într-o discuţie la nivel subtil, când el nu este de faţă, ci
doar o parte a sufletului lui, pe care am invocat-o la începutul ritualului şi
pe care o eliberez la final, spunându-i să se ducă înapoi de unde a venit).
Ce am înţeles până acum?
Că ritualul închide fişierele pe fiecare
nivel în parte, producând o curăţare temeinică pe toate nivelele.
4. Te iubesc
Te iubesc (Iubesc
Divinitatea din tine)
Câteodată putem spune sincer că iubim
persoana cu care am făcut ritualul, dar alteori nu am face această declaraţi cu
prea mare sinceritate; atunci e bine să declarăm iubirea Divinităţii din
celălalt... adică tocmai structurii Divine, căreia îi datorăm faptul putem să
dăm sens existenţelor noastre, prin ceea ce învăţăm şi dăm mai departe...
Deja cred că am înţeles cu toţii că
nivelul iubirii este al celui de-al patrulea centru energetic, chakra iubirii,
care generează câmpul de conştientizare şi armonizare a energiilor yin –
feminine (cele care purtau golul, lecţia de învăţat) şi yang – masculine (cele
dătătoare... de ajutor)...
Şi că, dacă până acum se închideau nişte
fişiere cu lecţii şi trăiri dureroase, ultimul mesaj transformă legătura dintre
noi în cea mai frumoasă formă, de iubire necondiţionată... pe care o dăruim
persoanei care ne-a dăruit iubirea sa necondiţionată, venind să ne ajute...
chiar dacă risca resentimentele noastre pe parcursul vieţii...
Am insistat puţin pe mecanica producerii
de efecte, ca să înţelegem mai bine
legităţile vieţii, precum şi faptul că lucrurile nu se întâmplă pur şi simplu,
că nimic nu este întâmplător – că nu se poate produce nimic fără un substrat
(regăsit într-o structură şi într-o legitate), că putem face şi singuri analize
ale situaţiilor din viaţă şi să începem să ne înţelepţim...
Mai mult, am vrut să vă dăruiesc din
trăirea mea de:UAUU!... de admiraţie
totală faţă de perfecţiunea Creaţiei... că o simţim altfel când o şi
înţelegem...
&
Vom continua parcursul nostru cu
drumeţiile acestui an şi darurile lor.
Lista drumeţiilor se găseşte într-un
mesaj anterior, iar în carte se va găsi la finalul ei.