Sa fim iar DACI!

         Cu mulţi ani în urmă, am fost într-o tabără de spiritualitate în Ceahlău, la Izvorul Muntelui.
         Într-una din zile a fost organizată o excursie la mânăstiri - unsprezece mânăstiri am văzitat în ziua aceea. Una dintre ele a fost Voroneţul. Am eu ceva aparte în sufletul meu pentru Voroneţ... nu doar pentru albastrul lui... ci aşa, pentru acel loc... pentru vibraţiile de acolo... fiecare rezonează într-un fel anume în fiecare loc... în felul lui propriu... individual...
          În biserică, în faţa unei icoane, am pus o întrebare.
         Nu aveam timp de rugăciuni prelungite sau de meditaţii... aveam câte şase minute... sau unsprezece... sau nouă... timp la dispoziţie... altfel, dacă nu ne urcam la timp în autocar... pleca fără noi... şi s-a întâmplat unor colegi... care au rămas pe jos... şi.. problema lor dacă aveau cu ce veni... sau cum se vor descurca...
          Deci, sigur nu ţineam să produc vreo încurcătură... aveam şi trei copii în grijă...
         Întrebarea de la icoană a fost: cum putem face să fie bine pentru ţară???
         Iar răspunsul... a fost: ..."SĂ FIŢI IAR DACI!!!"
         M-a blocat.
        În primele clipe, nici nu eram în stare să încerc să mă dumiresc...
        M-a mobilizat amintirea timpului foarte scurt de vizitare.
        Am întrebat: "Dar cum să fim iar daci? Să se numească ţara Dacia? Deşi... cum am putea noi... câţiva...  grupurile de spiritualitate... sau ale celor de bună-credinţă reală... să determine schimbarea numelui ţării...
        Răspunsul a venit însă, la fel de simplu şi de clar. Şi foarte prompt!
        "Să reveniţi la spiritualitatea dacă!!!"

        Simţeam că, după acest răspuns, foarte clar şi edificator pentru străbuni, s-a închis canalul de comunicare...
        Trebuia să mă întorc în grabă la autocar...
        Năucită... cu o frământare interioară pe care nu o puteam destăinui încă nimănui... şi gândind la improbabilitatea realizării... deşi simţeam că sigur se poate face cumva aceasta... şi simţind şi mai sigur FORŢA  mesajului...
        Nu avea nicio legătură cu vreun gând al meu... dar era o linie directoare foarte clară, care putea aduce binele în ţară! "Să fim iar daci!..."

        Anii au trecut...
        Această informaţie a rămas neuitată... chiar dacă nu o notam nicăieri.... ea era!... pur şi simplu generase un flux director...
        Din ce în ce mai mulţi oameni au început să vorbească despre trecut... despre daci... despre virtuţile lor... despre spiritualitatea lor... şi despre leagănul civilizaţiei... de aici, din Carpaţi...
        Au apărut cărţile, ... filmele - "Dacii -adevăruri tulburătoare" şi "Dacii - noi dezvăluiri"... şi documentarele lui Daniel Roxin...
        Remer Ra a scris "Legile lui Zamolxe" şi "Misterele şcolii Zamolxiene"... dar şi "Chemarea atlanţilor"... şi "Marile taine ale pământului românesc"...
       Şi câte altele au apărut... mesaje pe net despre urmele dacilor în Anglia, din perioada când era sub stăpânire romană... despre sat de daci în China... despre optzeci de milioane de vorbitori de limbă dacă în India...
       ...De cele zece sfere ale arborelui sefirotic... şi cele zece felii ale Soarelui de andezit de la Sarmizegetusa Regia...
       ...de Zidul lui Hadrian, care împărţea insula britanică în două... asemenea zidului care ămpărţise, în mod similar, Atlantida în două... polarizând femininul şi masculinul... ritualic...
       Toate piese ale unui puzzle uriaş: SA FIM IAR DACI!!!
   
        Şi tot nu înţelesesem mesajul: Să fiţi iar daci!...

        Dimineaţă, pregătindu-mă pentru o nouă zi, îmi ocupam mintea cu nişte gânduri: urmează o excursie pentru copii, în Ardeal, la Roşia Montană şi la Turda. Şi merg cu ei... să le povestesc de unele şi altele...
        Nu cunosc decât un copil din grup... destul de micuţi... 11 - 12 ani... mă gândisem să le vorbesc despre Ardeal... neapărat necesar... dar îmi doream să-i ajut şi pentru Trecere... aşa cum vreau şi cu drumul de la Iaşi... care e în noiembrie... prea apoape de decembrie, ca să mai fie timp pentru alt drum...

        Dar, câţi mergem, mergem cu Dumnezeu! Şi în Voia lui Dumnezeu!

        Apoi, lăsând eu gândurile să curgă în voia lor, să le urmăresc şi să văd unde mă duc, am avut un flash: o imagine din Misterele şcolii zamolxiene, a lui Remer Ra...
        Şi am înţeles mesajul!...
        Pentru ambele grupuri...
        Şi pentru toţi cei care sunt dispuşi să-şi facă timp pentru el...