Ne-am continuat drumul, prin liniştea
satelor moldoveneşti, prin peisaje pline de viaţă, tablouri vii ale naturii
ce-şi duce cuminte traiul alături de noi, etalându-şi frumuseţea de doamnă
cochetă şi plină de adevărată iubire pentru noi... doar – doar o vom observa
vreodată...
Rulam într-o depresiune înconjurată de
culmi împădurite, nu foarte înalte, doar de câteva sute de metri, care protejau
zona de arşiţă, dar şi de vânturi şi îngheţuri...
Următorul popas era la Mânăstirea
Sihăstria...
...unde era atât de multă lume, că nu
puteai înainta decât pe jos nişte km,...
...ne miram şi noi...
...era marţi...
...oare ce slujbe se fac aici marţea?!...
...până când am întrebat şi noi o
creştină, să ne lumineze ce este cu atâta lume acolo...
-D-apoi e ziua Sfintei Teodora de la Sihla!...
Grabnică ajutătoare şi vindecătoare, mai ales pentru cei bolnavi de cancer...
Noi o aveam pe Alina atinsă de maladie şi
ne-am rugat pentru ea la toate cele douăzeci şi opt de mânăstiri la care am
fost în tabără... dar aici!... chiar că ne-a chemat ruga!... Şi harul
Sfintei!...
Şi, nu degeaba!
Căci toate rugile tuturor, adunate, au
vindecat! Se schimbă concepţia despre viaţă!... Şi despre moarte!... Nu se mai
luptă cu boala... E înţeles mesajul ei de înţelepţire... Şi se nasc strădaniile
pentru viaţă!...
Numele Mânăstirii vine de la numele
zonei, dat de peste cinci secole de către călugării din zonă, care se retrăgeau
aici pentru linişte şi rugăciune, feriţi la adăpostul codrilor de nepătruns.
Prima biserică de lemn a Schitului
Sihăstria a fost ridicată în 1655.
A avut o istorie tulburată, ca
majoritatea lăcaşelor de cult; dar l-a găzduit pe Preotul Arhimandrit Ilie
Cleopa, care i-a fost stareţ între 1945 - 1949 şi care a format aici o obşte
puternică, ceea ce l-a determinat pe Patriarhul Nicodim ca, în 1947, să ridice
schitul la rang de mânăstire.
Mormântul Părintelui Cleopa se află în
cimitirul mânăstirii.
Iar noi veneam acum în această energie
binecuvântată...
...să respirăm mireasmă de iertare...
...şi să-nţelegem pilde de înţelepţire...
În biserica mare, cu picturi viu
colorate, încărcate de simboluri încastrate în temele religioase binecunoscute,
am putut citi mesaje din vechime, de la străbuni...
Sunt informaţii care ne vorbesc despre
Creaţie mai mult decât sute de cuvinte adunate, dar transmise fără conţinut...
Începeam să urmărim atent picturile
religioase şi mesajele de dincolo de desen, de tradiţii religioase, combinări
care reieşeau cu ştiinţele esoterice – cu astrologia, cu cromatica,cu
numerologia, cu geometria sacră... căci TOATE la un loc formau vechile
învăţături, adică: învăţătura unică!
...Spre care deschidem şi noi ochii
acum...
Am angajat în rugă toate sufletele
luminoase care doreau şi puteau veni să susţină imaginea unei ţări frumoase, prospere,
cu oameni luminoşi, sănătoşi, prosperi, care ştiu să trăiască în armonie... şi
să se bucure cu adevărat de ea... şi de fiecare clipă a vieţii...
Şi ni s-au umplut sufletele cu energia
rugilor lor... şi cu Iubirea revărsată de Creator...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu