Încep să se închidă cercurile
Vine o vreme când încep să se închidă cercurile...
Sau, mai degrabă, să se iasă din cerc...
Se încheie o spirală şi trebuie să se deschidă alta...
Cu toţii avem, în vieţile noastre, trasee în cerc... Când mergem pe aceleaşi drumuri şi facem aceleaşi lucruri... uneori... adică adeseori... fără să facem prea multe schimbări în acest traseu...
...acelaşi ceas sună dimineaţa, ... la ora binecunoscută... şi mereu aceeaşi...
...acelaşi ritual – al cafelei de dimineaţă... sau al ceaiului, pentru cei care au renunţat la cafea... sau micul dejun... copios sau frugal... servit sau nu...
Şi graba!... grija de a ajunge la serviciu... de a nu întârzia... de a nu greşi... de a nu lipsi... pentru că... de acest serviciu depinde hrana zilei de mâine... şi plata facturilor!... a ratelor la bănci... şi restul... dacă şi cu ce mai rămâne...
Deja ne e greu să privim într-un film ritmul vieţii de epocă,... cu saloanele pline de oameni plictisiţi de nefaceri,... de discuţii, analize şi bârfe, care ajung să se repete şi nu lasă ieşirea din cerc...
Existenţe fără început şi sfârşit...
Dar necesare!
În acest fel, omul poate să constate un traseu care nu îl duce nicăieri, să-l trăiască şi să-l înscrie în etaloanele lui valorice... ca să nu se mai repete în vreuna din vieţile lui...
Evident, vine şi varianta opusă la experimentare, când nu mai are nici măcar un timp intim pentru el... ca acum... pentru că sistemul instalat lângă el şi pentru el... nu îl mai lasă să traiască... nu îi mai dă voie să aibă timp liber pentru a fi cu sine însuşi... nici măcar nu mai are noţiunea că s-ar putea să aibă nevoie de un timp al său...în care să-şi asculte glasul sufletului...
Dacă e singur, pe stradă, de pildă, are căşti şi ascultă muzică... şi se retrage din stradă în lumea lui fonică...
La serviciu trebuie atenţie!...
Când ajunge acasă, porneşte televizorul,... calculatorul,... orice comunicator virtual, care îi dă senzaţia că nu e singur... deşi, de fapt, e singur... şi ziua lungă de muncă nu-i mai lasă posibilitatea de a fi cu cei apropiaţi...
Dar are de ales: societatea i-a oferit o serie de facilităţi, pentru care nu are bani, dar are credite... cu care poate să-şi satisfacă necesităţile – nevoi sau dorinţe – pentru care apoi va trebui să plătească cu timp suplimentar de muncă;... cu stress să nu-şi piardă locul de muncă;... consumând excedentar energie în direcţia profesională şi... uitând să trăiască...
De fapt, plătim cu viaţă!... tot ceea ce avem...
Şi poate, înţelegând valoarea plăţii, începem să analizăm ce anume din toate acumulările materiale luăm cu noi la plecare... când părăsim tărâmul fizic şi ne ducem pe cel nonfizic...
În perioada de dinaintea unei Treceri interdimensionale suntem martori, direcţi sau indirecţi, ai multor „plecări”...
Multe... frecvente... din ce în ce mai multe şi mai frecvente... zilnice... dar din ce în ce mai multe în fiecare zi...
Fiinţe care pleacă, pentru că aşa îi pot ajuta mai mult pe cei rămaşi... E vorba de un ajutor spiritual pe care o fiinţă neîntrupată îl poate da cu mult mai multă forţă energetică decât una întrupată, al cărei potenţial energetic este limitat de structura fizică, de corpul fizic...
Acestea sunt fiinţe care au misiune de ghizi spirituali, dar şi un nivel energetic şi spiritual mai ridicat...
Sunt însă şi fiinţe care, deşi s-au întrupat în această perioadă efervescentă, nu au nivelul de Trecere...
Dar au venit ca să îşi rezolve anumite legături karmice...şi, evident, să mai crească... Mulţi au venit ca să se încheie legăturile karmice cu cei care trec în următoarea dimensiune şi trebuie să se elibereze de karma...
Oricum, cei care au venit să îi ajute pe cei care trec, primesc mult ajutor energetic acum şi au şanse foarte mari să facă salturi evolutive în această perioadă...
Mulţi dintre ei sunt supuşi unor probe grele, cum sunt bolile terminale... Mai ales acea boală pentru care s-au creat, de către anumiţi „binevoitori”, premizele de apariţie, prin introducerea E-urilor alimentare, a produselor farmaceutice de sinteză, prin crearea acestui sistem social şi economic, generator de stress continuu... prin sugestii subliminale, în defavoarea vieţii... prin emisii psihotronice, de care oamenii nu ştiu să se ferească...
E un sistem bine pus la punct!!!...
Şi, APARENT, de neocolit!!!...
DAR!
Se spune că regulile sunt făcute ca să fie încălcate... zic unii...
Asta înseamnă că au puncte nevralgice... că au portiţe... şi că se poate ieşi dintr-un sistem pe aceste portiţe...
Ceea ce înseamnă că şi acest sistem, cu toate legile, normele, dogmele şi limitările lui, are portiţe...
Drumeţia pe care v-o propun, este Calea spre noi înşine...
Este un traseu pe care îl putem afla împreună şi care să ne scoată din spaţiul autodistructiv, pentru a ne înscrie pe drumul Cunoaşterii şi al Vieţii...
Nu putem nega aspectele neplăcute a nimic din ceea ce experimentăm...
DAR!!!
Putem înţelege SCOPUL pentru care suntem aici!!!
Pentru care suntem ACUM aici!!!
Înţelegând aspectele esenţiale ale vieţii, ale Legităţilor Divine, putem să facem alt fel de alegeri de viaţă... putem să începem să creştem...
Ceea ce este important este doar să vrem!!!...
Drumeţia pe care v-o propun, este o cale de regăsire şi, de ce nu, un posibil început de drum pentru evoluţie!... adică pentru Viaţă!
E vorba de un traseu pe care îl facem prin spaţiu şi timp, înţelegând paşii pe care îi facem, pentru că este foarte important să trăim CONŞTIENŢI, dar şi mai important este SĂ SIMŢIM ceea ce înţelegem!
În acest periplu de călătorii pe pământul străbun, voi vorbi îndeobşte despre drumeţiile acestui an, în ordinea în care s-au derulat ele.
Este mai mult decât posibil să ne referim şi la experimentări trecute, la multe drumeţii din ultimii ani. Voi folosi tot ceea ce am la îndemână şi poate veni în ajutor, în direcţia Trezirii...
Pentru că timpul este foarte scurt!...
Şi pentru că eu îmi doresc să reuşim împreună, cât mai mulţi, să ne regăsim după Trecere...
E un efort comun...
E al tuturor...
Nu este nimeni favorizat sau Trecut în următoarea dimensiune după influenţe, relaţii, cunoştinţe, etc, cum se întâmplă în planul 3D.
Deşi am povestit în cărţile mele anterioare („Incursiuni în Atlantida”, „Hipnoza ca abordare. Cartea Trecerii. Prima Moştenire Atlantă” şi „Jurnal Spiritual. Între Devenire şi Revenire. A treia Moştenire Atlantă”) despre acest parcurs al Trecerii, voi insista asupra unor aspecte foarte importante şi a unora pe care le-am constatat nevralgice, în practica mea. Aceasta pentru că le consider necesare şi chiar îmi doresc să fie înţelese şi integrate, SIMŢITE.
O să încep prin a explica titulatura cărţilor, mai ales că numărul Moştenirilor Atlante poate crea nişte confuzii.
„Incursiuni în Atlantida” a avut o gestaţie de opt ani, deoarece am crescut şi eu odată cu ea. Am făcut călătorii astrale, am adunat informaţii şi mi-am căutat explicaţii pentru lucrurile pe care le vedeam sau ştiam, dar despre care nu ştiam de ce se întâmplă într-u anumit fel şi nu în altul... ori de ce arată într-un anumit fel şi nu altfel... unele informaţii fiind „citite” din astral, iar altele din lectura unor cărţi sau de pe reţeaua virtuală.
„Hipnoza ca abordare. Cartea Trecerii. Prima Moştenire Atlantă”... trebuia (iniţial) să se constituie într-o lucrare de examen de grad... dar nu reuşeam s-o construiesc... mereu mă împiedicam, scriam şi ştergeam, avea pasaje aride, lipsite de sentiment şi nesemnificante (din punctul de vedere al cuiva care chiar vroia să transmită ceva prin ceea ce scrie, nu doar să adune o sumă de informaţii, grupate tematic şi... punct!...)
Abia în momentul în care am renunţat la ideea de a o mai scrie pentru examen ( unde nu încăpeau informaţii spirituale, deocamdată neacceptate în mediul ştiinţific), am reuşit s-o scriu cursiv şi cu mare bucurie, pentru că puteam dărui mult şi în mod real cu ea!
Foarte adevărat, la un moment dat am avut un blocaj şi nu mai puteam continua scrisul. Atunci numele ei era doar „Hipoza, ca abordare”. Am solicitat ajutor şi am primit continuarea titlului: „Cartea Trecerii”...
Uuuups!
Mi se părea greu de dus informaţia...
Dar am înţeles atunci că informaţiile pe care le primeam pentru scris, erau cele necesare Trezirii... Şi Conştientizării...
Este un prim pas necesar... După, vine lucrul cu Sine... care este ceva mai greu... pentru că presupune schimbări reale în interiorul fiinţei... nu doar îmbogăţirea mentalului cu un set nou de cunoştinţe...
Pentru Trecere este foarte important să ne curăţăm fiinţa cu gânduri, vorbe şi fapte bune, să ne purificăm şi să ne conectăm la Dumnezeu cu toată CREDINŢA!
Tot în direcţia aceasta este şi mesajul celei de-a treia profeţii de la Fatima, unde a apărut Fecioara Maria şi a transmis câteva sfaturi foarte necesare pentru viitor:
Nu e indicat să abordăm catastrofic momentul descris ca fiind marcat de evenimente dezastruoase. Aceasta indică momentul producerii fenomenului cosmic pe care îl aşteptăm în decembrie 2012. Este o caracterizare a prezentului pe care chiar îl trăim cu toţii... (Depinde de noi cum îl trăim!...)
Au fost câteva indicaţii pe care aş dori să le ... să spunem „traduc” pe înţelesul larg.
Mai ales că nu există nimic supranatural în momentul acesta, ci doar fenomene explicabile.
Cele trei zile de întuneric – ştim cu toţii că urmează o aliniere planetară... adică, o dată la 25.920 ani toate planetele care gravizează în jurul Soarelui nostru, ajung să se aşeze în linie... se aliniază...
Între noi şi Soare, sunt Mercur (înspre Soare) şi Venus (înspre noi). Sunt calcule de astrofizică, conform cărora timpul de eliberare a spaţiului dintre noi şi Soare ar fi de 80 de ore. După alte calcule ar fi 72 de ore...ca şi după toate profeţiile vechi, care vorbesc despre cele trei zile de întuneric... (şi frig, căci nu vine nici lumina, nici căldura Soarelui)... (mai există şi echivalări actuale, care reduc timpul celor 3 zile, la 6 ore – evident, de timp comprimat, căci se ajunge la timpul „0”, după care se porneşte de la ...”0” numărătoarea următorilor ani – sau măcar aşa ar trebui!).
Iarăşi, un material publicat de NASA, sugerează că vor fi perturbări grave ale tuturor reţelelor electrice, electronice, energetice şi tot ceea ce ţine de ele... adică nu va fi curent electric şi nu va funcţiona nimic din ceea ce este acţionat electric (aparatură, gaze, apă, utilaje industriale... nimic).
Acest aspect se traduce prin întuneric şi frig, timp de apr. 72 de ore, (sau comprimat), fără surse de hrană, apă potabilă, de spălat sau folosit toaleta, gaze pentru gătit sau încălzit... tot spectrul... până când se iese din conul de umbră creat de Mercur şi Venus şi vor începe... treptat... restabilirile energetice... dacă nu sunt distruse reţelele electrice în uz (pentru că ele nu au fost proiectate să funcţioneze sau să reziste în câmpul geo-electromagnetic care se formează la alinierea planetară).
Sfaturile Fecioarei Maria au fost cele necesare traversării momentelor Trecerii.
- să se stea în casă, cu uşile şi ferestrele închise: casa este mediul securizant pentru fiecare; este un loc cunoscut, ceea ce este indicat în timpul întunericului total; cu uşile şi ferestrele închise se mai protejează întru-câtva şi de frig şi de furtunile atmosferice ce se pot produce datorită vortexurilor curenţilor de aer; În casă fiecare mai are ceva hrană şi haine, cu care să se protejeze; şi, foarte important, cunoscând casa, ştiind ce se găseşte în ea şi pe unde, scade teama de necunoscut, inerentă pe întuneric şi în condiţii psihice atât de delicate!...
- să nu privim afară, pe fereastră, că e Antihristul... adică e o forţă contrară vieţii – manifestarea forţelor geoclimatice negative, puternice, timp prelungit, frig... condiţii pentru care corpul fizic al omului actual nu este pregătit... (ideal ar fi ca toate vieţuitoarele să se poată adăposti!!! Sau să fie adăpostite!)... Se spune că mor oamenii pe stradă în astfel de momente, că îi iau diavolii – dar şi forţele dezlănţuite ale naturii funcţionează în contra vieţii, pentru cei care nu cred sfaturile profetice şi nu se protejează! Cert este că sunt mici şansele de supravieţuire în stradă... şi să nu uităm că sunt şi vieţuitoare care trăiesc în întuneric, sub pământ şi atunci ies la suprafaţă...
- să ardem lumânări din ceară curată, de la biserică: lumânările fac lumină, chiar şi puţină căldură, dar trebuie să fie curăţate şi energetic, să nu fie aduse în casă vibraţii negative de la cei care au prdus şi comercializat lumânările; eu cred că este bine să le închinăm înainte de a le folosi, indiferent de unde sunt... despre vibraţia Crucii se ştie că ea curăţă, purifică, protejează, datorită structuri chimice „în cruce” a carbonului, aflat la baza întregului viu terestru.
- să nu se producă teamă, deznădejde sau lipsă de credinţă: teama produce panică şi scade vibraţia energetică. Trecerea este un moment maxim de triaj, funcţie de vibraţia energetică.
- Deci, dacă statul în casă proteja fizic, în primul rând, starea sufletească ne protejează... păstrându-ne în viaţă...
- Să ne rugăm cu credinţă şi cu sufletul curat - este starea cea mai importantă şi nu este chiar uşor de atins... este necesară o conexiune totală cu Dumnezeu... absenţa oricărei îndoieli... a oricărei frici... şi, din experienţă vă spun că nu este primul nostru impuls...
Într-una din drumeţiile mele am avut şansa unică a unei experienţe, pe care am decelat-o foarte clar ca antrenament pentru mmentul de care vorbeam.
Era o zonă submontană de o deosebită frumuseţe. Eram cazaţi acolo şi ajunseserăm pe întuneric, seara destul de târziu.
Am primit cazarea într-un loc care ne-a încântat pe mine şi prietena cu care am dormit în acea noapte. Era o binecuvântare! Am primit cazarea acolo ca pe un dar magic!... Frumuseţea locului ne umplea sufletele!...
Era şi o mică notă de stranietate... dar am pus-o pe seama întunericului şi a oboselii...
Chiar nu am fost tentată să cercetez locul...
Dacă ar fi fost ceva, vedeam pe parcurs ce aveam de făcut...
Până când ne-am culcat... fiecare într-un pat... sub câte o pătură miţoasă, grea şi călduroasă... pe un întuneric tăciune!...
...Credeam că e doar din cauza lipsei felinarelor... abia dimineaţă a văzut prietena mea, Michi, că era oblonul închis...
Adică nici licărul stelelor nu aducea viaţa în acea noapte grea...
M-am întrebat dacă nu ar trebui să las uşa deschisă la cameră... poate vine puţină lumină de afară...
Dar am simţit că nu e cazul...
Şi totuşi... simţeam o prezenţă nedefinită...
Am început să spun Tatăl nostru... şi am simţit unduirile acelei fiinţe... care încerca să se încolăceasă pe mine... dar nu era fizică... ci nonfizică... un moroi... o fiinţă care avea nevoie de lumină... de ajutor ca să se poată desprinde de aici...
Era un bărbat, care fusese omorât pe acel loc şi spiritul lui rămăsese agăţat acolo... prizonier al neiertării şi spaimelor şi răzbunării... ancorat într-o dimensiune intermediară... zona gri... care nu e nici aici şi nici dincolo... e între vii şi morţi... dar nefiind nici una, nici alta...
Catolicii numesc acest loc purgatoriu...
M-am liniştit când am văzut despre ce este vorba, ştiind că îl pot ajuta pe acel spirit... de aceea am şi ales să dorm acolo!... m-a chemat, pentru că avea nevoie de ajutor!...
Am ecranat spaţiul lui de manifestare, ca să nu o deranjeze pe Michi sau pe ceilalţi din grup, apoi am curăţat structura moroiului, făcând şi rugăciunile de iertare cu cel care l-a omorât, am chemat ghizii de lumină şi l-am predat lor, încărcat cu foarte multă iubire... pentru că de iubire avea mare nevoie şi nu de teamă...
Când am început rugăciunile, spaţiul negru tuş din încăpere s-a luminat şi aşa a rămas cât m-am rugat.
Am făcut şi protecţiile necesare tuturor şi apoi m-am culcat mulţumind lui Dumnezeu pentru acest dar minunat, de a ajuta un spirit să se înalţe şi de a vedea din timp cum vor fi clipele Trecerii...
...şi ce trebuie să facem... ce se simte... care este primul impuls... neplăcere... teamă...
...Care este starea necesară... cât este de benefică...
...să vedem lumina rugăciunii cum izvorăşte din noi... şi să-l simţim pe Dumnezeu şi îngerii cu noi...
Michi se simţea în sânul lui Avram şi nu vroiam să-i stric bucuria unui somn de copil...
Când am terminat, şi eu m-am simţit ca un copil care doarme în poala lui Dumnezeu... somn dulce şi fără griji...
Am adormit cu zâmbetul pe buze, de bucuria sufletului eliberat, care îmi zâmbea fericit, înălţându-se între ghizii de lumină care veniseră după el...
Experienţele de genul acesta pot să producă alienare când nu sutem pregătiţi pentru contactul cu lumile din jurul nostru... Am relatat acest episod tocmai ca să fie de ajutor... ca reper... dacă este nevoie vreodată...
Ca şi „Cartea Trecerii”, care a deschis lanţul acestor Moşteniri, şi aici vom vorbi despre tot ceea ce ştiu şi vă pot dărui... căci sunt lucruri necesare acestui proces al Trecerii... aflat la doar trei luni distanţă faţă de noi, în acest moment din septembrie 2012...
Oricum, cărţile mele, acest blog pe care scriem un grup de prietene, drumeţiile noastre, cursurile noastre, terapiile şi tot ceea ce facem acum, este să ne alăturăm efortului celor care au văzut fluxurile viitorului şi să încercăm să susţinem Trecerea cât mai multor persoane în următorul spaţiu dimensional...
Revenind la titlul primei moşteniri, vă relatez în continuare cum a fost.
Apoi imediat a venit şi „Prima Moştenire Atlantă”...
Am simţit vibraţia atlanţilor dragi, cu care comunic şi pe care îi iubesc şi a căror iubire şi înţelepciue le simt... DA!...
Ei doreau să fie cartea numită aşa... Şi ei mă împiedicaseră să o scriu într-un anumit fel... specific protocoalelor ştiinţifice... Şi tot ei mi-au transmis mai târziu că va trebui continuată partea despre hipnoză cu un al doilea volum, în care să explic foarte simplu structura psihică şi fenomenul hipnotic, pentru înţelesul larg...
Se pare că va fi după Trecere, pentru că numărul acelei Moşteniri este destul de mare... şi mai e drum până acolo!...
Asta pentru că şi simt că va scrisă ceva mai târziu...
De altfel, după cum se vede, seria numerică nu corespunde în mod necesar şirului numeric natural...
După prima Moştenire, a fost scrisă „A Treia Moştenire Atlantă” – „Jurnalul Spiritual”. A fost despre tabăra de spiritualitate din vara lui 2011 şi toată învăţătura ocazionată de ea.
Al doilea ei titlu este „Între Devenire şi Revenire”. Devenirea este pornirea spre starea de „A FI” a fiinţei, după dialogul intens cu Sinele... Devenirea este chiar acest efort de căutare a propriei identităţi şi valorizarea Sinelui, concomitent cu scăderea Ego-ului ca pondere în conducerea propriei fiinţe, dar şi a orgoliului, ca manifestare egotică distructivă.
Revenirea – este, în primă fază, revenirea la vechiul statut al fiinţei care se află pe traseul evoluţiei... Sunt fiinţe care, în urma contactului cu spiritualitatea, pentru că au pus înaintea Sinelui, Ego-ul, pentru că s-au lăsat conduse de orgoliu şi nici nu îşi deschideau sufletul, şi-au programat o revenire la stadiile 3D, în diferite etape ale acestuia: Comună primitivă, Sclavagism, Inchiziţia Evului Mediu...
Continuarea, după învăţarea lecţiilor cu corijenţă la acel nivel, în cel mai fericit caz va fi revenirea la nivelul actual şi continuarea traseului evolutiv... Care merge MEREU ÎNAINTE, chiar dacă urmează o sinusoidă, cu ocolişuri mai mici sau mai mari...
Deci, Revenirea este momentul de bucurie al reluării locului pe traseul ascendent şi continuarea drumului Devenirii...
Pe care vom merge cu toţii... Invariabil... Pentru toţi capătul liniei este înapoi în Fiinţa Divină!... Diferă doar timpul în care parcurgem acest traseu...
„Paşi pe Tărâmul Străbun. Pierdere şi Regăsire. A Cincea Moştenire Atlantă” va deveni o carte. Până când va fi finalizată, noi o vom parcurge împreună, revăzând locurile pe unde am fost şi înţelegând semnificaţiile simbolurile, cauzalităţile, legile Divine după care se derulează viaţa şi experimentările noastre existenţiale... în aceste spaţii... şi în timpurile noastre... pentru că vom prezenta existenţa multidimensional... să înţelegem deosebirile... dar şi timpii alternativi... şi posibilităţile noastre de alegere...
De ce „Paşi pe tărâmul străbun”?
Pentru că se derulează în spaţiul geografic al ţării...prin locurile pe unde am păşit (în special în această vară, de 2012)... şi pentru că pământul... ne vorbeşte... trebuie doar să aplecăm urechea şi să ascultăm glasul pământului... şi glasul străbunilor... al lui Eminescu... al Părintelui Arsenie Boca... al marilor noştri domnitori iniţiaţi... al dacilor... al atlanţilor...
De ce „Pierdere şi Regăsire”?
Aşa ne-au zis nouă munţii...
Şi toată tradiţia noastră populară MULTIMILENARĂ... care chiar este multimilenară... chiar dacă noi nu ştim că suntem leagăn de istorie... de scriere... de iniţiere... de atât de multe... aflate în jurul nostru... în spaţiul nostru... în timpul nstru... dar pe care am fost atât de învăţaţi să nu le privim... să nu ne gândim la ele... să nu credem în mesajele reale de lângă noi... încât negăm evidenţele!... şi realitatea!... şi trăim într-o bulă de neadevăr ridicat la rang de adevăr, cu o naivitate de adulţi creduli... căci copiii mai simt Adevărul... dar le rupem noi legăturile cu sufletele lor, să nu ne spună ceea ce simţim că ştim, dar nu ştim să explicâm de ce nu ştim!!!...
Această carte, a treia scrisă, din şiragul Moştenirilor, mi s-a spus că este a cincea Moştenire Atlantă. Şi aşa am şi numerotat-o.
Moştenirea a doua şi a patra sunt parţial scrise, dar mai am de făcut modificări şi completări. Oricum şanse mai mari sunt ca a doua să fie următoarea apariţie. Deşi am şi textul pentru a şasea Moştenire în minte.
Acum, cum va fi ghidajul, căci este o logică în toate şi nu o cunosc eu!... Ce trebuie să aflu, voi afla când va fi timpul şi cât este necesar... Şi aşa este cel mai sănătos!...
Acum: de ce am optat s-o dau în fascicole pe blog?
Timpul e prea scurt ca să am naivitatea să cred că o voi termina înaintea Trecerii... dar după scris, vine corectura... şi apoi publicarea... abia apoi poate fi citită... în cât timp??? Ca să fie în timp util???
Mai mult: conţine foarte multe informaţii, la fel ca toate Moştenirile. Sunt informaţii care trebuiesc reluate... sau trebuie timp pentru meditat asupra unora şi altora... trebuie să se facă diferenţa între ceea ce se cunoaşte şi informaţia nouă pe care o aduc aceste pagini... şi analizate... pro şi contra... abia apoi integrată varianta pe care propriul suflet o simte adevărată...
Cu ajutorul blogului, cu ritmul în care reuşim toate să scriem, informaţiile se integrează într-un timp mai apropiat de cel real... ceea ce este foarte necesar!!!!!... şi este şi dorinţa noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu